De curand, editura Humanitas Fiction a lansat in colectia Raftul Denisei romanul lui Anthony Burgess, cunoscut mai ales pentru bestsellerul Portocala mecanica, intitulat Moartea lui Deptford, o poveste despre viata tumultoasa a poetului si dramaturgului englez, contemporan cu Shakespeare, Christopher Marlowe, in traducerea lui George Volceanov.
Romanul a fost scris de Anthony Burgess in ultimul sau an de viata, 1993, si este un pandant la Ochii doamnei mele (dedicat Marelui Will si publicat de Humanitas Fiction in martie 2015) reconstituind, pe fundalul Angliei elisabetane, viata lui Christopher Marlowe, dramaturg, poet si traducator adulat de Shakespeare si de multi dintre contemporanii sai, dar si agent secret al Coroanei.
Provenit din modesta familie a unui ciubotar din Canterbury, Kit Marlin (Christopher Marlowe), ajunge student bursier la Cambridge, este recrutat ca agent secret al Coroanei si duce o existenta dubla, penduland intre lumea teatrului si a poeziei si nenumaratele misiuni primejdioase pe care se vede silit sa le indeplineasca. Devenit membru al faimoasei scoli a Noptii, prezidate de Sir Walter Raleigh (in realitate un grup de rafinati intelectuali care incerca sa armonizeze dogma religioasa cu descoperirile stiintei), suspectat de ateism si homosexualitate, de practici oculte si satanism si, in ultima instanta, de tradare, Kit se trezeste prins in menghina fortelor politice antagoniste ale epocii elisabetane, sfarsind in imprejurari dubioase.
In egala masura roman istoric si palpitant thriller in traditia romanului de spionaj, acest veritabil testament literar al lui Burgess readuce la viata figura uimitoare, marcata de un nonconformism exacerbat, a lui Christopher Marlowe, si argumenteaza convingator de ce Shakespeare l-a eclipsat in timp, fara a-l depasi insa niciodata.
Jocul si poezia ideilor contradictorii sunt foarte vii in paginile lui Anthony Burgess, dupa cum reiese si din acest scurt pasaj din Moartea lui Deptford: „Nu ma pot ruga la tine, fiindca nu existi. Aiurea. Contin in mine insumi si existenta si opusul ei. Te anulezi pe tine insuti. Ierti prea multe omoruri comise in numele tau. Eu unul nu iert nimic. Eu sunt mai presus de asemenea lucruri. Numele meu nu-i eu insumi. Cand oamenii imi folosesc numele, inseamna ca nu ma cunosc. Ce sa fac? Fa ce esti manat sa faci. Si daca refuz sa cred in tine? Existenta mea nu depinde de credinta ta. Inseamna ca esti rupt de oameni. Ce se intelege atunci prin iubirea de Dumnezeu? Pasionata acceptare a persoanei mele drept propria mea realizare suprema, care se manifesta simturilor vii si, totusi, nu s-a nascut in Univers precum vesmantul meu palpabil. Oamenii sunt un fir din vesmantul acela. De ce a trebuit sa cobori pe pamant luand infatisarea unui om? Fac ce vreau. Oamenii trebuie sa invete. Comunitatea capabila de iubire a oamenilor trebuie sa inteleaga perfectiunea ordinii divine. Oamenii n-au invatat nimic. Asta nu tradeaza lipsa de perfectiune a substantei divine? Cand oamenii se vor autodistruge definitiv, va ramane unul singur care isi va fi invatat lectia. O sa fie de-ajuns. Si-mi pot permite sa astept. Nu tu-mi vorbesti. Esti doar un glas intre nenumaratele glasuri ce zboara ca vantul prin despicaturile creierului meu. Te asteptai sa fie altfel?”
Personalitate complexa, scriitorul britanic Anthony Burgess (1917-1993) a fost pe rand romancier, dramaturg, eseist, compozitor, libretist, traducator si critic literar, viata si arta sa tinand, amandoua, de paradox. Cea mai cunoscuta carte a sa, Portocala mecanica (A Clockwork Orange, 1962, 2012; Humanitas Fiction, 2014) a devenit o carte-cult, despre violenta dusa la paroxism, consecintele reprimarii tuturor instinctelor agresive si anularea posibilitatii de a alege. Pe langa cele peste 30 de romane, Burgess a scris scenarii de film, studii critice, biografii, simfonii si chiar un libret de opera.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii