In colectia Raftul Denisei a editurii Humanitas Fiction a aparut de curand romanul O fata ca tine al scriitoarei britanice Maureen Lindley. O fata ca tine este un bildungsroman captivant, o carte despre iubire, solidaritate si forta morala intr-o lume in deriva, care, impletind aparent marunte istorii personale cu istoria mare, devine povestea unei generatii pierdute. Pe scurt, subiectul romanului ar arata cam asa: In 1939, in Angelina, un prafuit orasel californian, segregarea rasiala e un fapt cotidian: in curtea scolii se joaca doar copiii albi, iar la sfarsitul orelor numai copiii japonezi se grabesc spre casa. Satomi Baker, „o fata de paisprezece ani a carei frumusete viitoare deja se intrevede”, pe jumatate japoneza, infrunta prejudecatile si cliseele americane cu impetuozitatea specifica varstei: neapartinand in intregime niciuneia dintre cele doua lumi, in fiecare dintre ele e perceputa drept o straina.
Cand incepe razboiul, tatal ei se inroleaza voluntar si isi pierde viata in atacul de la Pearl Harbour. Comunitatea japoneza, tolerata pana atunci, este invinuita si demonizata, iar in scurta vreme toti membrii ei sunt deportati intr-un lagar dintr-o zona arida. Pentru Satomi incepe o calatorie complicata, a maturizarii precoce, a descoperirii de sine si a afirmarii identitatii intr-o societate inca nepregatita sa o accepte. Subiectul este interesant, cu atat mai mult cu cat putina lume stie despre episodul rusinos al deportarii cetatenilor americani de origine japoneza in lagare aflate pe teritoriul SUA drept represalii la atacul japonez de la Pearl Harbour. Si mai putina lume stie despre pozitiile unor oficiali americani in acele vremuri, fata de cetatenii americani de origine japoneza. Maureen Lindley reproduce unele replici ca pe un fel de remember, chiar la inceputul cartii. „Adunati-i ca pe vite. Expediati-i pe toti intr-un loc neprimitor, sa vada cum le este. Sa fie intepati de insecte, raniti, infometati, sa-si muste mainile de neputinta”, spunea Henry McLemore, editorialist la trustul de presa Hearst. „Sunt de parere ca toti japonezii din America, Alaska si Hawaii trebuie prinsi si inchisi in lagare de concentrare… Blestemati sa fie! Sa ne descotorosim de ei fara intarziere!”, spunea si congresmanul John Rankin in 15 decembrie 1941.
Iata si un fragment din romanul O fata ca tine: „Tamura, japoneza nascuta in America din parinti emigrati, e frumoasa ca un tablou. Are pielea fina, ochii ca doua picaturi de smoala, buzele rosii ca fundele din pomul de Craciun. Inca mai are in ea ceva de fetita, e atat de subtire si delicata ca, privind-o, pe Aaron il cuprinde un fel de incrancenare. Ar face moarte de om pentru ea. Sotia lui i se pare tot ce poate fi mai frumos. In schimb, Satomi, pe masura ce creste, o vede altfel, si ochii ei nu sunt orbiti de iubire. Ea crede ca fata mamei e prea rotunda ca sa fie cu adevarat frumoasa, ca se imbraca demodat. Isi da seama ca nu se cade sa gandeasca asa, caci, la urma-urmei, dragostea ar trebui sa fie oarba, nu? Nu e datoria oricarei fiice sa-si creada mama frumoasa? Sentimentul de vina o urmareste pana si noaptea, ii goneste somnul, asa ca se intreaba daca e normala, daca, de fapt, isi iubeste mama”.
Scriitoarea britanica Maureen Lindley s-a nascut in Berkshire, dar si-a petrecut copilaria in Scotia. A debutat in 2008 cu romanul The Private Papers of Eastern Jewel, devenit bestseller international. O fata ca tine (A Girl Like You), publicata in 2013, este a doua ei carte. In prezent, Maureen Lindley locuieste in zona Wye Valley, aflata undeva intre Anglia si Tara Galilor.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii