Pe latura sudica a Muntilor Fagaras, cei mai inalti din Carpatii Romanesti, pe raul Arges, se afla barajul „Vidraru”, de 166 metri inaltime. Pe coronamentul acestuia trece un drum, parte din „Transfagarasan”. Barajul colecteaza apa intr-un lac cu suprafata de aproximativ 9 kilometri patrati. Lucrarea a fost finalizata in 1966, iar observatiile OZN in zona au inceput in 1968. Voi evoca, in cele ce urmeaza, unele dintre aceste cazuri.
Calin Turcu a obtinut in 1996 marturia d-lui I.A., pe atunci de 49 de ani, tehnician-proiectant din Craiova, privind o observatie facuta in perioada efectuarii stagiului militar obligatoriu. Dupa cum declara acesta, prin martie-aprilie 1968, se intorcea spre Curtea de Arges, cu inca 80-100 de militari, dintr-un mars efectuat in zona barajului. Pe la ora 18:00, atentia le-a fost atrasa de o lumina puternica, alba, venind din partea stanga a soselei, din zona barajului, la o distanta de circa 1-1,5 km.
El a continuat, spunand: „Am observat un corp globular (sferic), luminos, de culoare alb-liliachiu fluorescent, cu un brau de lumini la mijloc, de culoare rosu-deschis si verde-deschis, care cobora peste soseaua de deasupra barajului si care, in aparenta s-a asezat pe asfalt, in mijlocul barajului… Braul de lumini din mijlocul obiectului se rotea sau se aprindea succesiv. Marimea obiectului o apreciez a fi de aproximativ 20-30 m in diametru. De la distanta la care ne aflam, nu am auzit niciun zgomot. Timpul total de observatie a fost de maximum un minut. Cativa dintre militari au vrut sa se intoarca la baraj, sa vada mai bine despre ce este vorba, dar superiorii nu le-au permis, astfel ca si-au continuat drumul”. Apoi, obiectul nu a mai fost vizibil, fiind acoperit de vegetatie si de relieful muntos. Cat l-au observat, a stat „aparent nemiscat, raspandind in jur, peste baraj si sosea, o lumina rece, albicioasa, ca un halou”.
Un disc urias
Un alt caz s-a petrecut pe 12 august 1978 cu S.N., student la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti. Impreuna cu prietena sa voia sa innopteze pe munte, in apropierea barajului Vidraru. Dupa cina, cei doi s-au asezat pe o patura, pe iarba, sa admire mirificul peisaj pe care noaptea de vara li-l oferea langa lacul de acumulare.
Dar, asa cum relata S.N. (intre timp, profesor de istorie la un liceu din Bucuresti): „In jurul orelor 23:00, din lac s-a ridicat, dintr-odata, un disc urias, cu diametrul aproximativ de 30-40 metri. Noi nu ne aflam, atunci, la o distanta mai mare de 500 metri fata de el. L-am putut vedea perfect si i-am observat evolutia cu ochii largiti de groaza. Dar nu spre noi venea. Dupa ce s-a ridicat, direct pe verticala si a dat impresia ca vine spre locul unde ne aflam, discul s-a inclinat brusc, spre spate, parca spre a-si lua avant, si a tasnit spre cer cu o viteza incredibila. In cinci secunde, ajunsese abia un punct stralucitor pe cer, indepartandu-se inspre nord, in directia Transilvaniei. A disparut definitiv din raza noastra vizuala dupa alte cateva secunde, dincolo de crestele muntilor. Obiectul avea forma unui lighean intors si o culoare nedefinita, in orice caz, inchisa, iar pe domul central se vedeau mai multe hublouri cu lumini verzi. Nu am vazut fiinte la bordul sau, dar sunt convins ca erau. Mentionez ca pe toata perioada observatiei nu am auzit niciun fel de zgomot, venind dinspre acel obiect urias. Dupa ce a disparut, am observat insa ca apele lacului erau foarte agitate, valuri destul de mari izbindu-se de maluri, ceea ce cred ca nu se intampla deseori in cazul unei ape interioare statatoare. Am mai fost, de atunci, de cateva ori in zona, dar nu am mai vazut astfel de aparitii”.
O alta intamplare, a tanarului I.F., din localitatea Moneasa. El isi satisfacea stagiul militar la o unitate de jandarmi insarcinata cu paza barajului hidrocentralei de la Vidraru. Intr-o dimineata din toamna lui 1996, se afla in serviciul de garda. Asa cum relata: „era ora sase fara douazeci dimineata; sunt sigur de asta fiindca m-am uitat la ceas, sa vad cat mai am de stat, stiind ca la sase trebuie sa vina schimbarea garzii. Fara sa-mi dau seama, m-am uitat spre cer, care era foarte senin. Stelele insa abia se mai vedeau. Am observat o stea care mi-a atras atentia caci, pe langa ca era mai stralucitoare decat celelalte stele din jurul ei, parea sa coboare de pe bolta. La un moment dat, s-a oprit din cadere si a pornit sa mearga cumva la orizontala, pe cer, apropiindu-se de locul unde ma aflam, devenind tot mai stralucitoare. Dupa cateva secunde, am vazut ca de fapt este de forma unui disc, extrem de luminos, si m-am gandit ca e un OZN si ca ce fac eu daca vine spre mine. Parul, va spun sincer, mi se facuse maciuca; mi-era asa o frica, incat ma furnica pielea capului!
Obiectul s-a oprit insa deasupra lacului si a coborat lin, scufundandu-se in apa, la vreo opt sute de metri de postul de garda in care ma aflam. A existat o lumina pe apa, care a durat timp de aproximativ cinci secunde. Eu cred ca OZN-ul s-a scufundat intentionat, fiindca avea o viteza foarte mica acum, spre deosebire de aceea pe care am observat-o la inceput. N-am raportat cele intamplate nimanui, nici caporalului de schimb, nici vreunui superior, nu le-am spus nici macar colegilor de pluton, de teama sa nu se starneasca valva si sa nu mai pot pleca intr-o permisie ce-mi fusese promisa de o luna. Nu sunt pasionat de OZN-uri si nici nu prea credeam inainte ca OZN-urile exista, dar acum mi-am cam schimbat parerea”.
Un alt caz a fost publicat in ziarul „Curierul zilei” din Pitesti. Doi jurnalisti au mers in seara zilei din 16 noiembrie 1998 la Lacul Vidraru pentru a scrie un articol despre lupii care amenintau aparent viata si proprietatile locuitorilor din zona. La ora 23:00, cand se apropiau de lac, masina lor s-a oprit aparent fara motiv. In timp ce conducatorul auto a deschis capota pentru a vedea ce este, o rafala de ploaie s-a abatut peste ei, venita ca din senin. Nu mult dupa aceea, in lumina farurilor au aparut doua siluete: doi ciobani din localitatea Corbeni, cu turmele de oi. Cainii latrau innebuniti, urland spre cer, iar cei doi, dupa ce s-au mai linistit, au inceput sa povesteasca despre o lumina mare, „cat casa”, insotita de un zgomot de tunet, care s-a ridicat pe cer.
Imediat dupa aceea, din sensul opus de mers, s-a apropiat o masina. Ocupantii acesteia, un cuplu din Focsani, au sustinut ca au vazut, langa lac, acelasi obiect luminos. Femeia a spus ca emitea o lumina verde, iar forma sa semana cu doua farfurii suprapuse. Foarte entuziasmata, ea a vorbit, de asemenea, despre modul in care a iesit obiectul din apele lacului, antrenand dupa el o mare cantitate de apa. A fost oare aceasta ploaia care a cazut din senin peste cei doi jurnalisti?
Deasupra Lacului Morii
O alta intamplare, legata de data aceasta de Lacul Morii, de la margine de Bucuresti. C.T., care in 1999 era un om de afaceri de succes, de 31 de ani, din Bucuresti, povestea ca in 1988 isi satisfacea serviciul militar obligatoriu intr-o unitate situata in satul Rosu, pe malul Lacului Morii. In dimineata de 5 (sau 15?) ianuarie, era in serviciul de garda. In jurul orei 05:00, a vazut, la circa 500 de metri distanta, o lumina, la vreo 10-12 metri deasupra podului catre singura insula de pe lacul acum golit de apa. Dupa aprecierile martorului, avea o forma ovala si stationa acolo cu partea alungita dispusa perpendicular spre sol. Parea sa aiba 10-15 metri inaltime si vreo 5 latime. In interiorul ei se mai zareau alte patru luminite, dispuse in forma de cruce, de aceeasi nuanta, dar de o intensitate inzecita. La un moment dat, obiectul a inceput un „dans”, miscandu-se uimitor de repede, in sus si in jos. Apoi a pornit sa se deplaseze spre un capat al podului, dar tot prin urcari si coborari repetate, miscari comparabile poate cu o sinusoida. Ajuns la capatul podului, si-a reluat cursa, spre partea opusa. „Dansul” acesta a durat 30 de minute, dupa care, la fel de brusc, obiectul s-a oprit, suspendat deasupra podului. A inceput apoi sa se deplaseze incet spre satul Rosu, la o inaltime constanta, de vreo 20 de metri. Cand s-a distantat la vreo 70 metri de pod, obiectul „s-a rasturnat”, oferindu-se privirii in toata splendoarea sa.
DAN D. FARCAS
Comentarii