Dragostea lui Claude Monet pentru natura – fie peisaj limitat de gradina, fie peisaj de mare întindere, rural sau urban – s-a nascut din copilarie, atunci cind primii pasi i-au fost îndrumati de pictori care nu suportau sa stea într-un studio si sa creeze din imaginatie. Monet a fost cel care a dat o importanta covirsitoare culorilor naturii, pentru a demonstra privitorilor ca modul de receptare a mediului este în primul rind o problema de suflet, de sensibilitate cromatica.
Nascut într-o familie de comercianti, la Paris, în 1840, Claude Monet avea sa strabata un adevarat labirint pina sa se dedice total picturii. El ajunge chiar în regimentul de cavalerie usoara francez din Algeria. Dar în „sprijinul” sau vine… febra tifoida. Matusa sa este obligata sa-i asigure repatrierea si tinarul Monet intra definitiv în cercurile artistice pariziene, unde se împrieteneste imediat cu Renoir. Cei doi vor avea o amicitie indestructibila, mai ales ca ei vor fi fondatorii unui curent nou în pictura – Impresionismul.
Initial, aceasta denumire a fost una cu nuante peiorative. Celebra pinza a lui Monet „Impresie, rasarit de soare” (în care apare portul Le Havre, locul unde si-a petrecut o parte din copilarie) este atacata foarte dur de criticul plastic Louis Leroy, care spunea ca acea compozitie chiar este o „impresie”, pentru ca nu se întelege nimic si pare ca este neterminata. Termenul infamant este preluat cu bunavointa de adeptii culorilor în dauna formelor si pictorii respectivi, în frunte cu Monet si Renoir, se autodefinesc din 1874 „impresionisti”. De altfel, în întreaga opera a lui Monet, cel putin un colt de natura îsi va face loc în compozitiile acestuia, care cu greu va rezista sa fie un artist de studio.
Daca privim evenimentele dureroase din viata sa, vom constata ca uriasa dragoste pentru natura parca a compensat, partial, dramele familiale. Prima sa sotie, Camille Doncieux, moare foarte tinara, în 1879. Ea îi fusese model pentru numeroase picturi cu doamne în rochii vaporoase (vezi „Doamne în parc”, 1867). Fiul lor, Jean, va aparea în pinza „Jean pe calutul de lemn”, 1872). Dar Monet avusese deja o relatie discreta cu Alice Hoschedé, cu care se casatoreste. Femeia avea si ea sase copii si astfel începe povestea familiei largite a lui Monet. În 1883, visul de a se stabili în sinul naturii se materializeaza, familia mutindu-se în zona Giverny (Normandia). Acolo, el îsi amenajeaza o mare gradina, cu lacuri si poduri, cu livada si mai ales cu „crescatoria” de nuferi pe care o va picta obsesiv. De asemenea, salciile plecate peste apa vor deveni simbolul ostasilor francezi cazuti în Primul Razboi Mondial. Calatorind prin tara, Monet imortalizeaza de mai multe ori catedrala din Rouen.
În ultimii ani ai vietii, o boala a ochilor îi determina o schimbare a nuantelor folosite, iar cancerul la plamini îl doboara la 86 de ani, în 1926. Fundatia Claude Monet a refacut în totalitate ambianta proprietatii de la Giverny, unde marele pictor s-a contopit cu natura.
PAUL IOAN
Comentarii