Cand este evocat marele pictor englez Joseph Mallord William Turner, prima trimitere merge catre amplele sale peisaje marine care l-au facut celebru, lucrari care l-au consacrat si ca un mare maestru al artei luminii.
Totusi, daca-i privim opera in ansamblu, observam ca aceste acuarele nu pot spune totul despre artistul plastic si despre omul Turner, viata personala influentandu-i in mod evident realizarile profesionale.
Opera sa de maturitate se caracterizeaza printr-o paleta cromatica extrem de complexa. Potrivit The Illustrated History of Art a istoricului si criticului de arta David Piper, tablourile sale ulterioare au fost numite „puzzle-uri fantastice”. Turner a fost recunoscut ca un geniu artistic: influentul critic John Ruskin l-a descris drept artistul care putea „masura cele mai agitate si mai autentice stari de spirit ale naturii”.
Temperamentul si caracterul lui William Turner aveau darul sa-i contrarieze pe cei ce incercau sa il cunoasca. El nu era un om jovial, ci mai degraba taciturn, introvertit cu un renume de avar; dar pe de alta parte, el a dovedit calitati total opuse acestora. Am aratat latura mai putin avantajoasa a personalitatii sale pentru a sublinia o anume latura a creatiei artistice: el pare a fi atras irezistibil de aspecte mai degraba tenebroase ale istoriei traite ori aflate din carti.
Imaginatia artistica a lui Turner a fost puternic incitata, chiar fascinata de furtuni cumplite si naufragii, de incendii si fenomene naturale precum lumina soarelui, ploaia, ceata, ba chiar si cumplitul diluviu biblic. El era fascinat de puterea violenta a marii, asa cum se vede, de pilda, in „Zorii de dupa naufragiu”, 1841 si „Corabia sclavilor”, 1840. Prima acuarela, in ciuda titlului, nu descrie in mod direct urmarile unui naufragiu. Cu toate acestea, mai multe elemente imbiba scena de coasta cu un sentiment de solitudine si chiar de disperare: norii densi purpurii, pata slaba de sange pe nisip si cainele care urla singuratic pe plaja imensa.
Al doilea tablou este mult mai dramatic. La originea tulburatoarei imagini se afla o intamplare tragica petrecuta cu sapte decenii mai devreme, cand au fost aruncati peste bord 132 de sclavi negri pentru a se incasa asigurarea „incarcaturii”. Prima impresie pe care o creeaza pictura este a unui apus enorm de un rosu intens, peste o mare furtunoasa, semn al apropierii unui taifun.
La o observare atenta, se poate distinge o corabie care navigheaza in departare, un tip de nava rapida utilizata in transportul ilegal de sclavi. Catargele ei sunt rosii, potrivindu-se cu culoarea rosu-sangerie a cerului si cu cea aramie a apei, care serveste la estomparea liniilor dintre diferite obiecte din pictura. Panzele corabiei sunt infasurate, sugerand ca se pregateste pentru taifun. In coltul din dreapta al prim-planului, un picior cu piele inchisa iese din apa, cu un lant de fier blocat in jurul gleznei. Un stol haotic de pescarusi si pesti (probabil rechini) inconjoara piciorul.
Aceasta violenta este sporita de petele rosii din jurul pestilor. Membre de culoare intunecata apar intre valurile inspumate din stanga, inconjurate de lanturi rupte, aluzie la numerosii sclavi aruncati de pe nava si lasati sa se inece. Se pot observa si inotatoare de rechini in jurul sclavilor care se ineaca, sporind dramatismul scenei.
Faruri, porturi, canale dar mai ales marea observata in cele mai neasteptate ipostaze constituie substanta operei lui William Turner. Multitudinea de lucrari au si un element comun: perspectiva de adancime a imaginii, care trimite privitorul catre infinitul spatiului inconjurator, dand impresia ca ajunge sa coboare dincolo de linia orizontului.
Aceste scene dinamice sunt legate in subtext de temperamentul artistului, el insa nu a fost doar un introvertit rupt de lume. Ca dovada, o mare parte din averea sa a lasat-o pentru construirea unui stabiliment pentru pictorii varstnici si saraci, iar peste 19.000 de acuarele, picturi in ulei si desene le-a donat statului britanic si Academiei Regale de Arte, care acorda studentilor Medalia Turner.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii