Aflata in interiorul zidurilor vechii cetati a Ierusalimului, Biserica Sfântului Mormânt sau Biserica Sfintei Invieri este cel mai important loc de pelerinaj pentru crestinii din toate colturile lumii.
Sfintei Imparatese Elena i se atribuie identificarea, in anul 325 a locului rastignirii lui Iisus si gasirea unor relicve ale crucii dupa demolarea unui templu aflat acolo, probabil templul Afroditei construit de imparatul Hadrian (76-138 d.Hr.). In anul 326, din porunca Sfântului Imparat Constantin a inceput inaltarea unei biserici pe locul respectiv. In anul 614 biserica a fost arsa de persani condusi de Chosroes al II-lea, care au invadat Ierusalimul si au capturat Sfânta Cruce, si reconstruita mai târziu de patriarhul Modestus. Distrusa din nou in anul 1009 de fanaticul calif fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah si apoi de cutremurul din 1033, pe acest loc au fost ridicate intre 1042-1048 de imparatul bizantin Constantin al IX-lea Monomahul cu permisiunea stapânirii arabe fatimide, o serie de capele mici.
In secolul al XII-lea cruciatii au supus edificiul unei reconstructii generale. Cu acest prilej, din porunca reginei Melisanda, sotia celui de al treilea rege cruciat al Ierusalimului, Toulques d’Anjou, au fost reunite sub acelasi acoperis cele trei locuri sfinte: Golgota, Sfântul Mormânt si Capela Descoperirii Crucii.
Noul asezamânt a fost inaugurat la 15 iulie 1149 aniversându-se 58 de ani de la cucerirea orasului de ostirile catolice, biserica devenind cancelaria regatului.
La data de 30 septembrie 1808 biserica a cazut prada unui incen-diu care a afectat grav structura, provocând caderea Rotondei si sfarâmarea decoratiunilor exterioare ale Ediculei. Flacarile au distrus camerele de lemn printre care galeria armeana, dar au ramas intacte Capela Descoperirii Crucii, Biserica latina si o parte din Calvar. Alte pagube insemnate au fost lasate de cutremurul din 11 iulie 1927 când s-au produs numeroase crapaturi, ce au fost evaluate de expertii solicitati de autoritatile mandatare britanice si mare parte din edificiu a ramas o vreme acoperit de schele.
In 1959 s-a incheiat un acord intre bisericile catolica, greaca, ortodoxa si armeana astfel ca in 1961, sub administratie iordaniana, au inceput lucrarile de renovare a bisericii care au durat 15 ani.
In fata bisericii se afla o curte spatioasa in care se aduna pelerini in timpul marilor sarbatori si procesiuni crestine de peste an. Din aceasta curte se pot vedea imprejur mai multe manastiri si paraclise ale ortodocsilor, armenilor si coptilor (locuitori crestini ai Egiptului).
Intrarea este marcata de doua usi sub forma unor nave, cu coloane de marmura alba la extremitati. Una dintre ele este zidita iar pe cealalta sunt doua inscriptii adresate pelerinilor ce invita la inchinare in fata Sfântului Mormânt. In interior, foarte aproape de intrare se afla Piatra Ungerii, o lespede din piatra rosiatica asezata acolo pentru a proteja locul unde a fost depus Iisus dupa crucificare de catre Iosif din Arimateea si Nicodim, unde trupul Mântuitorului a fost uns cu miresme si infasurat in giulgiu dupa obiceiul iudeilor. Deasupra placii de marmura atârna mai multe candele, iar mozaicul din fata prezinta in culori vii tragicul eveniment.
Sus pe scari, in partea dreapta este Golgota, capela ridicata pe locul unde a fost inaltata crucea pe care a fost crucificat Iisus. Stânca Golgotei, crapata de cutremur, poate fi atinsa de credinciosi printr-un orificiu al unui disc din aur impodobit cu scene de pe drumul crucii, donat Sfântului Mormânt de catre domnitorul român Serban Cantacuzino.
Cel mai important loc ramâne Cuvuclionul, o constructie micuta, in forma dreptunghiulara, cu doua incaperi aflate sub cel mai mare dom, recent restaurat. Prima incapere este Capela Ingerului in centrul careia se afla o bucata din piatra care a fost asezata la usa mormântului lui Hristos.
In interiorul sau armenii, latinii si grecii oficiaza Sfânta Liturghie si tot aici are loc slujba Sfintei Lumini in Sâmbata mare, condusa de Patriarhul Ortodox al Ierusalimului. Este momentul in care, dupa ce acesta rosteste rugaciunile, se aprinde Sfânta Lumina care coboara „din cer” de la care el aprinde doua candele si apoi iese din mormânt, oferind lumina multimii credinciosilor.
In cea de-a doua incapere a Cuvuclionului, in partea dinspre apus, se afla Sfântul Mormânt, prezentat de o inscriptie interioara ca un purtator de viata, intr-o alta incapere de numai doi metri lungime care permite numai câtorva credinciosi sa stea in acelasi timp in interior. In dreapta ultimei incaperi a Cuvuclionului se afla o lespede din marmura alba, care protejeaza locul unde a fost asezat trupul fara viata al lui Hristos.
Initial, Sfântul Mormânt se afla in afara cetatii, dar in anul 41-44 zidurile orasului au fost largite incorporând aceasta zona sacra, in care s-au petrecut cele mai mari minuni ale crestinitatii, destinatie vizitata anual de milioane de credinciosi.
IRINA STOICA
Comentarii