A gresi este omeneste, dar nu este de fiecare data cea mai buna scuza. Si una este eroarea umana cu care ne intalnim in fiecare zi, fara consecinte majore, si alta este a gresi ca om de stiinta care incearca sa gaseasca explicatii pentru fenomene care contrariaza.
Teoria unui om de stiinta este prezumata a fi adevarata pentru ca se presupune ca pleaca de la date exacte, de incredere, dar de multe ori ele nu sunt decat simple supozitii care nu pot rezista probei timpului.
Dar, din moment ce oamenii de stiinta sunt si ei oameni (majoritatea, oricum), nici macar stiinta nu este absolvita de erori. Niciodata libera de erori. De fapt, greselile sunt destul de frecvente in stiinta, iar majoritatea oamenilor de stiinta sunt de parere ca nici nu s-ar putea altfel. Si asta pentru ca a face greseli este adesea cea mai buna cale spre progres.
Un experiment eronat poate inspira in continuare experimente care nu numai ca pot corecta eroarea initiala, ci si identifica noi adevaruri nebanuite anterior. Cu toate acestea, uneori erorile stiintei pot fi destul de jenante.
Recent, un studiu stiintific pomenea despre posibilitatea vietii pe planeta Venus. Dar revizuirea acestui studiu a ridicat ulterior unele ingrijorari serioase cu privire la concluzia raportului. Dovezile pentru fosfina gazoasa, o substanta chimica care se presupune ca ar putea fi creata doar de viata (fie microbi, fie chimisti umani bine pregatiti), au inceput sa para neverosimile. Si in timp ce verdictul final cu privire la fosfina ramane inca in suspensie, este un moment bun pentru a ne aminti unele dintre celelalte erori celebre ale stiintei.
Aici nu vorbim despre fraude, sau doar despre idei proaste care au parut verosimile sau despre falsuri pozitive initiale datorate intamplarii statistice. Mai degraba, situl The Science News elaboreaza un clasament al primele zece concluzii stiintifice eronate care s-au bucurat de multa atentie inainte de a fi in cele din urma infirmate.
O forma ciudata de viata
Un raport din 2010 sustinea ca o forma ciudata de viata incorporeaza arsenic in locul fosforului in moleculele biologice. Acesta parea destul de suspect, dar dovezile, la prima vedere, aratau destul de bine. Nu si la o mai atenta analiza, totusi. Asa incat viata bazata pe arsen nu a ajuns niciodata in manuale si enciclopedii.
O forma ciudata de apa
In anii 1960, oamenii de stiinta sovietici au sustinut ca au produs o noua forma de apa. Apa obisnuita spalata prin tuburi inguste a devenit mai densa si mai groasa, a fiert la temperaturi mai ridicate decat cele normale si a inghetat la temperaturi mult mai scazute decat de obicei.
Se parea ca moleculele de apa trebuie sa se fi coagulat intr-un anume fel pentru a produce „poli-apa”. Pana la sfarsitul anilor 1960, chimistii din intreaga lume au inceput sa experimenteze „poli-apa”, dar dupa entuziasmul inerent s-a constatat ca proprietatile „poli-apei” proveneau practic din prezenta impuritatilor in apa obisnuita.
Neutrinii, mai rapizi decat lumina
Neutrinii sunt acele particule subatomice ciudate care ar calatori cu viteze superioare luminii prin spatiu. Dar nu chiar asa de repede cum au sustinut oamenii de stiinta in 2011, cand au cronometrat timpul necesar de care au avut nevoie neutrinii pentru a calatori de la CERN de langa Geneva la un detector din Italia.
Rapoartele initiale au constatat ca neutrinii au ajuns cu 60 de nanosecunde mai devreme decat ar ajunge un fascicul de lumina. „Neutrinii mai rapizi decat lumina” s-au grabit sa atraga atentia cateva titluri bombastice in presa vremii, dar si neincrederea majoritatii fizicienilor, ca sa nu mai zicem ca Einstein s-a rasucit in mormant. Dar emotia iscata de aceasta constatare s-a evaporat in 2012, cand echipa de cercetare a realizat ca un cablu electric slabit a desincronizat ceasurile experimentului, ceea ce a explicat definitiv eroarea.
Undele gravitationale din universul timpuriu
Tot spatiul este strabatut de radiatiile cu microunde, stralucirea ramasa in urma Marii Explozii care a produs Universul in urma cu 13,8 miliarde de ani, dupa cum spune teoria unanim acceptata. O teorie populara care explica detaliile universului timpuriu – numita inflatie – prezice prezenta blip-urilor in radiatia cu microunde cauzata de undele gravitationale primordiale din perioada primelor momente ale Universului.
In 2014, oamenii de stiinta au raportat ca au gasit exact semnalul asteptat, verificand simultan existenta undelor gravitationale prezise de teoria generala a relativitatii a lui Einstein si oferind dovezi puternice care favorizau teoria inflatiei. In mod suspect, insa, semnalul raportat era mult mai puternic decat se astepta in majoritatea versiunilor teoriei inflatiei.
S-a constatat ca analiza echipei de cercetatori nu a tinut cont in mod corespunzator de praful cosmic din spatiu, care a alterat datele. Undele gravitationale primordiale raman deocamdata nedescoperite, desi verisorii lor mai recenti, produsi in evenimente cataclismice precum coliziunile gaurilor negre, au fost detectati in mod repetat in ultimii ani.
Un Univers cu o singura galaxie
La inceputul secolului al XX-lea, astronomii nu au cazut de acord cu privire la distanta fata de Pamant a unor pete neclare, asemanatoare unui nor, ceva asemanator vartejurilor, numite nebuloase spiralate. Cei mai multi astronomi credeau ca nebuloasele spiralate existau in galaxia Caii Lactee, pe vremea cand se credea ca aceasta era singura din intreg Universul.
Dar cativa experti au insistat ca spiralele erau mult mai indepartate, ele insele fiind galaxii precum Calea Lactee sau asa zise „universurile insulare”. Dovezile presupuse impotriva ideii de universuri insulare au provenit din masuratori ale miscarii interne din interiorul spiralei.
Ar fi imposibil sa detectam o astfel de miscare daca spiralele ar fi de fapt foarte indepartate. Dar, in 1924, Edwin Hubble a stabilit cu certitudine ca cel putin unele nebuloase spiralate erau de fapt universuri insulare, aflate la distante foarte mari de Calea Lactee. Aceste masuratori ale miscarii interne erau dificil de realizat, iar calculele s-au dovedit a fi in cele din urma gresite.
(Continuare in numarul viitor)
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii