Pentru milioane de oameni din întreaga lume, alergiile respiratorii sunt o realitate zilnica: ochi înrositi, nas care curge, piele iritata si, în cazuri mai grave, crize de astm care pot pune viata în pericol.
Alergenii precum parul de pisica, acarienii de praf, mucegaiul sau polenul pot ramane activi în aer si pe suprafete luni de zile, iar metodele clasice de igienizare sunt adesea costisitoare, greu de mentinut sau insuficient de eficace.
O echipa de cercetatori de la Universitatea din Colorado Boulder a facut o descoperire care ar putea schimba radical modul în care gestionam prezenta alergenilor în spatiile interioare. Folosind o forma sigura de lumina ultravioleta – denumita UV222 – acestia au reusit sa reduca semnificativ activitatea proteinelor alergene din aer, fara riscuri majore pentru sanatate.
Alergenii invizibili
Contrar unei idei populare, nu pisica în sine sau praful ne fac sa stranutam – ci proteinele minuscule pe care aceste surse le elibereaza în aer. În cazul pisicilor, vinovatul principal este Fel d1, o proteina prezenta în saliva care ajunge pe blana atunci cand animalul se linge. Apoi, prin pielea descuamata, aceste particule ajung în aer si, în cele din urma, în caile noastre respiratorii. Sistemul imunitar recunoaste structura acestor proteine ca fiind „inamice” si declanseaza o reactie alergica.
În mod similar, acarienii de praf, sporii de mucegai sau polenul arborilor produc fiecare propriul tip de proteina alergenica. Este mai problematic ca aceste proteine pot ramane în aer sau în covoare mult timp dupa disparitia sursei.
Astfel se explica de ce cineva poate avea o reactie alergica într-o camera unde nu a mai fost o pisica de ani de zile. În mod traditional, combaterea alergenilor presupune o combinatie obositoare de aspirare frecventa, spalarea peretilor, înlaturarea covoarelor, folosirea purificatoarelor de aer si igienizarea animalelor de companie. Desi utile, aceste metode pot fi greu de aplicat constant, mai ales în spatii comune sau la locul de munca.
Tess Eidem, cercetator principal în cadrul studiului, a adoptat o abordare diferita: daca nu putem distruge alergenii, poate le putem modifica structura. Conceptul este ingenios: sistemul imunitar reactioneaza la forma tridimensionala specifica a unei proteine.
Daca acea forma este „desfasurata” – ca o figurina origami desfacuta – anticorpii nu o mai pot recunoaste, iar reactia alergica nu mai are loc. Pentru a tes-ta aceasta teorie, echipa a folosit lumina ultravioleta cu lungimea de unda de 222 nanometri (UV222) – o forma mai blanda de UV, considerata sigura pentru utilizare în spatii ocupate, deoarece nu patrunde adanc în tesutul uman. Aceasta lumina are deja aplicatii industriale, fiind folosita pentru dezinfectia suprafetelor si a aerului în spitale sau aeroporturi.
Lumina ultravioleta versus alergeni
Cercetatorii au folosit o camera de testare sigilata, de aproximativ 10 metri cubi, în care au pompat alergeni aerosolizati din diverse surse: acarieni, par de animale, mucegai si polen. Patru lampi UV222 de dimensiunea unei cutii de pantofi au fost montate pe tavan si podea. Apoi, timp de 30 de minute, au monitorizat nivelurile de recunoastere imunologica a particulelor din aer, la intervale de 10 minute.
Rezultatul? Dupa doar jumatate de ora, nivelul de recunoastere al proteinelor alergene de catre anticorpi a scazut cu 20-25%. Asta înseamna ca o parte semnificativa dintre acele proteine nu mai declansau reactia imuna. „Este o reducere remarcabila, mai ales daca o comparam cu eforturile de saptamani sau luni pentru curatenie profunda sau eliminarea completa a sursei alergenice”, a declarat Eidem.
Tehnologia UV222 este deja disponibila comercial, dar utilizarea ei este limitata în prezent la scopuri industriale si medi-cale. Cu toate acestea, cercetatorii spera sa inspire dezvoltarea unor dispozitive portabile sau sisteme de purificare a aerului care pot fi folosite în mod obisnuit în locuinte, scoli sau birouri.
Imaginati-va un aparat compact pe care îl puteti porni cand mergeti în vizita la cineva care are pisici, sau cand curatati o mansarda prafuita. Sau un sistem automat care functioneaza în fundal în salile de clasa sau în cabinetele medicale, reducand riscul declansarii alergiilor.
UV222 ar putea deveni un aliat valoros si pentru lucratorii din medii cu risc ridicat de expunere la alergeni, cum ar fi fermele, laboratoarele, gradinile botanice sau culturile de anumite plante, unde reactiile alergice pot fi severe.
Un pas esential în prevenirea crizelor de astm
Importanta acestei descoperiri nu poate fi subestimata. Potrivit Centrului pentru Prevenirea si Controlul Bolilor (CDC), aproximativ 1 din 3 americani sufera de o forma de alergie, iar peste 10 persoane mor zilnic în SUA din cauza crizelor de astm – multe dintre ele declansate de alergeni din aer.
În acest context, o tehnologie pasiva, automata, care nu necesita tratament medicamentos sau interventie permanenta, ar putea salva vieti. Mai mult, ar putea îmbunatati calitatea vietii pentru milioane de oameni care se confrunta cu simptome zilnice. Totusi, desi promitatoare, tehnologia UV222 nu este lipsita de limitari. De exemplu, lumina ultravioleta, chiar si la 222 nm, poate genera cantitati mici de ozon, care, în concentratii mari, poate fi iritant.
Prin urmare, utilizarea trebuie calibrata si testata riguros în medii reale, pe termen lung. Eidem subliniaza ca cercetarea este înca în faza experimentala, dar rezultatele sunt încurajatoare.
„Vrem sa demonstram ca exista metode sigure, rapide si accesibile de a reduce expunerea la alergeni fara a ne schimba radical stilul de viata”, afirma ea.
GABRIEL TUDOR
Comentarii