Pe 20 noiembrie 284 d.Hr., la Nicomedia, un moment crucial a marcat istoria Imperiului Roman: Diocletian, un militar de origine modesta din Dalmatia, a fost proclamat împarat de catre trupele sale.
Acest eveniment a survenit într-o perioada de profunda instabilitate, cunoscuta drept „Criza secolului al III-lea”, când Roma se confrunta cu invazii barbare, razboaie civile si colaps economic. Alegerea lui Diocletian a fost mai mult decât o simpla succesiune – ea a reprezentat un punct de cotitura care a salvat imperiul de la prabusire.
Gaius Aurelius Valerius Diocletianus, nascut în jurul anului 244 d.Hr. într-o familie umila, si-a croit drum spre putere prin cariera militara. La momentul proclamarii sale, era comandant al garzii imperiale a împaratului Numerian.
Moartea suspecta a acestuia, urmata de cea a fratelui sau Carinus, a creat un vid de putere. Trupele, loiale lui Diocletian pentru curajul si competenta sa, l-au ridicat pe scuturi, declarându-l Augustus. Aceasta alegere nu a fost lipsita de controverse: Diocletian a fost nevoit sa-l înfrunte pe Carinus într-o batalie la Margus (Serbia moderna) în 285, unde l-a învins, consolidându-si autoritatea.
Ascensiunea lui Diocletian a adus o schimbare radicala în conducerea Romei.
Constient de fragilitatea unui imperiu vast, greu de guvernat de o singura persoana, el a introdus în 293 tetrarhia, împartind puterea între doi augusti si doi cezari.
Aceasta reforma a stabilizat imperiul, permitând o administratie mai eficienta si apararea frontierelor.
Diocletian a ales sa guverneze din est, stabilindu-si capitala la Nicomedia (în prezent Izmit, Turcia), un semn al reorientarii imperiului catre regiunile sale orientale. Sub conducerea sa au fost initiate reforme economice, militare si administrative care au revitalizat Roma.
El a reorganizat armata, a întarit frontierele si a încercat sa stabilizeze moneda, desi cu rezultate mixte. Totusi, domnia sa este marcata si de controverse, precum persecutiile împotriva crestinilor, începute în 303, care au ramas o pata pe mostenirea sa.
GABRIEL TUDOR
Comentarii