In mai toate traditiile omenirii se vorbeste adesea despre „apocalipsa”, eveniment dramatic, crucial, veritabil sfarsit al lumii. Scrierile sumeriene povestesc ca un astfel de eveniment ar fi avut loc demult, in copilaria omenirii, si probabil ca aceste scrieri au inspirat si versiunea biblica a Apocalipsei. Pana acum se credea ca asemenea referiri sunt simple legende, izvorate din imaginatia stramosilor nostri, dar o descoperire de ultima ora demonstreaza contrariul si releva ca un cataclism de proportii apocaliptice a avut loc candva…
Dezastrul la care ne referim a lasat o amprenta inconfundabila: urma unui gigantic crater meteoritic, descoperita recent in desertul iordanian, mai precis la Jabal Waqf es Swwan, la circa 200 kilometri de guvernoratul Karak. Uriasul „bolovan cosmic” care a produs-o s-a prabusit pe Terra in urma cu multe mii ani de ani, probabil in epoca de piatra. Descrierea incidentului, de catre epopeea lui Ghilgames, este revelatoare in acest sens: „Zeii lui Anunnaki si-au aprins tortele, indreptandu-le spre Pamant… Cerurile s-au umplut de deznadejde si lumina zilei a fost inghitita de bezna cea mai neagra. Si atunci intreg Pamantul a fost sfaramat, aidoma unui vas de lut”.
Cercetatorii Elias Salameh si Hani Khouri au descoperit, in desertul Iordaniei, urmele unei catastrofe de proportii, care ar fi putut servi drept baza de pornire pentru aceasta legenda faimoasa, aparuta cu peste patru mii de ani in urma. Mitul „distrugerii lumii” din cauza maniei zeilor isi va gasi ecou, peste milenii, in Apocalipsa sfantului Ioan din Patmos…
De cinci mii de ori mai puternica decat bomba de la Hiroshima
Potrivit simularilor efectuate pe calculator, craterul ar fi fost produs de un meteorit cu diametrul de peste o suta de metri, in urma cu zece mii de ani. Initial, adica prin anii '60, cand a fost descoperit, craterul fusese considerat a fi conul unui vulcan stins, dar studiile efectuate de geologii germani de la Universitatea Tehnica din Braunschweig au dovedit ca adevarul e altul. „Am gasit minerale de cuart cu structura modificata si cantitati importante de iridiu, dispuse in cercuri concentrice, in interiorul si in jurul craterului si pietre calcinate sau chiar topite. Apreciem ca viteza meteoritului la impactul cu solul a fost de circa 160.000 kilometri pe ora, fapt ce a generat o explozie de cinci mii de ori mai puternica decat cea de la Hiroshima. Milioane de tone de pulbere au fost ridicate in atmosfera si pe o suprafata de sute de kilometri in jurul locului de impact totul a fost parjolit de foc”, a declarat geologul Werner Schneider intr-un interviu acordat revistei „Spiegel”.
Este firesc sa credem, asadar, ca un incident de asemenea proportii a lasat asupra locuitorilor din aceasta regiune, considerata „leaganul umanitatii”, o impresie de nesters, materializata, in veacurile care au urmat, in aparitia de mituri si legende despre Apocalipsa…
Gabriel TUDOR
Comentarii