13 noiembrie 1002 a devenit o zi întunecata în istoria Angliei medievale, fiind marcata de un episod violent cunoscut sub numele de „Masacrul din ziua Sfântului Brice”.
În acea zi, regele anglo-saxon Ethelred al II-lea, supranumit si „Unready” („Nepregatitul”), a ordonat uciderea tuturor danezilor care traiau în regatul sau – un act de violenta care avea sa adânceasca tensiunile anglo-scandinave si sa influenteze cursul istoriei engleze.
Contextul acestui masacru a fost unul complex. De la sfârsitul secolului al IX-lea, numerosi vikingi – majoritatea danezi – se stabilisera în partea estica a Angliei, în ceea ce devenise cunoscut drept Danelaw, o zona unde legile si cultura daneza dominau. Desi multe comunitati daneze devenisera pasnice, raidurile vikinge asupra regatului englez continuau periodic, iar în ochii regelui Ethelred, prezenta danezilor era o amenintare constanta.
În 1002, zvonurile despre o posibila conspiratie a danezilor împotriva coroanei engleze au alimentat frica si resentimentele la curtea regala.
Potrivit cronicilor, regele a emis un ordin în ziua de Sfântul Brice, sfânt patron al orasului Tours, cerând ca „toti danezii din Anglia” sa fie ucisi, pentru ca, spunea el, „au tradat încrederea regelui si poporului sau”.
Nu se stie câti oameni au fost ucisi în realitate, dar unele surse mentioneaza comunitati întregi masacrate în orase precum Oxford, Londra si Gloucester.
Printre victime s-ar fi numarat si Gunhilde, sora regelui danez Sweyn Forkbeard, ceea ce a dus la un val de razbunari.
În anii urmatori, danezii si-au intensificat raidurile asupra Angliei, iar în 1013, Sweyn însusi a invadat insula si a devenit rege al Angliei.
Masacrul a fost astfel nu doar un act de cruzime, ci si o decizie politica care a slabit pozitia lui Ethelred si a pregatit terenul pentru cucerirea daneza.
Astazi, Masacrul din Ziua Sfântului Brice este vazut ca un exemplu brutal de xenofobie politica si o lectie dureroasa despre consecintele fricii si intolerantei.
GABRIEL TUDOR
Comentarii