Saladin a fost primul sultan al Egiptului si Siriei si fondatorul dinastiei Ayyubide. Musulman de origine kurda, Saladin a condus opozitia musulmana fata de cruciatii europeni din Levant.
La apogeul puterii sale, sultanatul sau cuprindea Egiptul, Siria, Mesopotamia, Hejaz, Yemen si alte parti ale Africii de Nord. Printre numerosii sai inamici s-au numarat însa nu doar crestinii, ci si musulmanii – de exemplu, membrii faimoasei secte a hasisinilor („fumatorii de hasis”).
Acestia erau un ordin religios secret, format si condus de „Batrânul de pe Munte”, Rashid ad-Din Sinan, la sfârsitul secolului al XI-lea. În timp, ordinul a început sa reprezinte o amenintare militara puternica la adresa autoritatii selgiucizilor sunniti din teritoriile persane prin capturarea si locuirea multor cetati montane.
Mentiuni despre hasisini au fost pastrate în surse europene, precum scrierile lui Marco Polo, unde acestia sunt descrisi ca asasini antrenati, responsabili de eliminarea sistematica a figurilor adverse.
În ziua de 22 mai a anului 1176, Saladin se odihnea într-unul dintre corturile capitanilor sai când mai multi hasisini, care se infiltrasera în tabara sa deghizati în soldati sau slujitori, au patruns înauntru si l-au atacat. Unul dintre ei s-a napustit asupra sultanului si l-a lovit în cap cu un cutit. Dar coiful nu a fost penetrat, iar Saladin a reusit sa prinda mâna asasinului, care a fost ucis în scurt timp.
Saladin a fost profund tulburat de aceasta tentativa de asasinat. Unele surse spun ca, în noaptea ulterioara atentatului, garzile lui au descoperit o scrisoare de amenintare lasata pe perna pe care se odihnea sultanul, alaturi de un pumnal, semn ca hasisinii puteau ajunge oricând la el. Impactul psihologic a fost urias. Saladin, cunoscut pentru curajul sau, a început sa ia masuri de securitate extrem de stricte. La scurt timp dupa tentativa de asasinat, s-a retras din asediul cetatii Masyaf si a în-cheiat un acord de neagresiune cu hasisinii.
Unii istorici spun ca tentativa de asasinare a fost reala, altii cred ca a fost partial mitologizata pentru a spori aura de mister si frica în jurul acestei grupari teroriste. De asemenea, unii sustin ca Rashid ad-Din Sinan l-ar fi convins pe Saladin sa renunte la conflict printr-o combinatie de intimidare si diplomatie secreta.
GABRIEL TUDOR
Comentarii