In vreme ce Napoleon Bonaparte dadea grele lupte cu rusii, aproape de zidurile Moscovei, la Paris zvonurile legate de soarta sa erau contradictorii. Unele pretindeau ca imparatul francezilor murise si prin urmare trebuia aleasa o alta conducere. In spatele acestor zvonuri s-a aflat un personaj interesat si interesant: Claude Francois de Malet. Aristocrat pur-sange, el a fost totusi trup si suflet de partea revolutionarilor, in 1789 si a avut o cariera fulminanta, in Armata Alpilor, ajungand la rangul de general. Dar, la referendumul prin care se solicita schimbarea Directoratului cu Consulatul, Malet a votat impotriva proclamarii lui Napoleon ca prim consul.
De altfel, el a planuit, cand era comandant al garnizoanei din Dijon, sa-l aresteze pe Bonaparte. Dupa incoronarea lui Napoleon, a demisionat din toate functiile, fiind insa numit guvernator al Paviei, in noul regat italian, apoi al Romei. Dar conducatorul regatului Romei, Eugene de Beauharnais, fiul vitreg al lui Napoleon, l-a aruncat in inchisoare, acuzandu-l de contrabanda si propaganda antiimperiala.
Va sta la inchisoarea La Force intre 1807 si 1808, dupa care, eliberat, va fi iar arestat, pentru apartenenta la miscarea Filadelfilor, republicani, anti-bonapartisti si masoni, ramanand apoi sub arest la domiciliu. Pe 23 octombrie, profitand de faptul ca Napoleon era la sute de kilometri distanta de Paris, a scapat de sub supraveghere, s-a echipat in uniforma de general si s-a prezentat la inchisoarea La Force; cu documente false, a obtinut eliberarea generalilor Lahorie si Guidal, alti doi conspiratori.
Mergand la cazarma jandarmilor din Paris, cei trei i-au informat pe soldati despre decesul imparatului, pe 7 octombrie, langa Moscova. Oficialii bonapartisti, inclusiv ministrul de Interne, Rovigo, au fost arestati. Complotul a fost insa dejucat de maiorul Laborde, care nu s-a lasat intimidat si l-a pus in lanturi pe Malet. Judecati de urgenta, toti cei implicati au fost executati.
GABRIEL TUDOR
Comentarii