Supranumit si „Gustav cel Mare” sau „Leul Nordului”, acest suveran scandinav a fost intemeietorul Imperiului Suedez si initiatorul Stormaktstiden – „vremea marii puteri”, de la inceputul Epocii de Aur a Suediei. La moartea tatalui sau, in 1611, el a devenit oficial mostenitor al tronului, manifestandu-se de la bun inceput ca un aparator al protestantilor oprimati si un monarh liberal. Desi avea doar 17 ani, s-a implicat cu mult curaj in luptele regionale si a invadat Livonia, in cursul razboiului polono-suedez. Campion al protestantismului, atunci cand a inceput Razboiul de 30 de ani, a intervenit in Germania, iar orasele protestante si-au deschis portile inaintea lui.
Energia de care tanarul rege a dat dovada a intors practic soarta razboiului si Imperialii au suferit infrangeri grele in fata vijeliosului Gustav, momentul de cotitura al conflictului fiind batalia de Breitenfeld, din 1631, in care protestantii au obtinut o stralucita victorie impotriva catolicilor. Un an mai tarziu, el isi va gasi insa sfarsitul eroic in lupta de la Lutzen, aflandu-se in fruntea unei termerare sarje de cavalerie. Moartea lui prematura, la doar 38 de ani, a constituit o pierdere ireparabila pentru tabara luterana, iar multe regiuni din Germania, care devenisera protestante, au revenit la catolicism.
Gustav Adolf a ramas in memoria posteritatii drept unul dintre cei mai capabili comandanti militari din toate timpurile, fiind pe drept cuvant considerat „parintele razboiului modern”. Viitori lideri militari si teoreticieni, precum Napoleon I sau Carl von Clausewitz, ii vor recunoaste si lauda meritele. Reformele si inovatiile introduse de Gustav Adolf la nivel militar, mai ales in ceea ce priveste atacurile concentrate de artilerie usoara si mobila si sarjele prin invaluire de cavalerie, au facut din Suedia puterea dominanta in regiunea Balticii pentru urmatorul secol.
GABRIEL TUDOR
Comentarii