Bandele din New York un spectacol al costumelor

          Incredibil, dupa atâta amar de asteptare (mai întâi n-a fost gata la timp, apoi a venit evenimentul din 11 septembrie si lansarea în cinematografe a fost amânata..

          Incredibil, dupa atâta amar de asteptare (mai întâi n-a fost gata la timp, apoi a venit evenimentul din 11 septembrie si lansarea în cinematografe a fost amânata…), filmul lui Martin Scorsese – Gangs of New York – a primit din partea criticilor eticheta de… „plicticos”. Dar, în ciuda acestei judecati aspre, s-a ales si cu o bila alba, e drept nu unanim acordata: adica, multe voci, nu toate!, au fost de acord ca regizorul, indiferent de maniera în care si-a tratat subiectul, nu s-a temut sa transpuna pe ecran, un alt… Casino, de data aceasta al secolului XIX, presarat cu obsesii, violenta si ambitii nemasurate, abordate dintr-un punct de vedere contemporan. Socul produs de distanta dintre modernitatea filmului si epoca în care se deruleaza actiunea – povestea începând prin anii 1860 – este produsul nu doar al unui cineast de mare valoare, ci si al… costumelor purtate de actori. Halucinante, spun tot criticii, rapusi de admiratie. Cel care a semnat creatiile vestimentare – în sensul ca a avut aceasta viziune în privinta hainelor pe care trebuia sa le poarte lumea new-york-eza din a doua jumatate a secolului al XIX-lea – este Sandy Powell, nume care apare si pe genericul filmelor de succes – Velvet Goldmine si Shakespeare in Love. El este cel care si-a permis o viziune extrem de îndrazneata, în sensul ca a metamorfozat moda epocii în asa fel încât vestimentatia sa sugereze ambitia, dorinta de îmbogatire, spiritul de aventura, gustul pentru risc… al personajelor. „Este o perioada neobisnuita – a declarat Sandy Powell – , pe care, cu mici exceptii, spectatorul nu a mai avut prilejul sa o vada pe ecran. Si, cum noi am fost niste norocosi – fotografia dagherotip tocmai fusese inventata – am avut la dispozitie mult material documentar, pe care l-am folosit ca referinta. În plus, eu am avut acces la impresionantul fond de documente pe care Martin l-a adunat de-a lungul anilor pe acest subiect. Dar, documentele nu puteau ramâne singura sursa, nu ne puteam limita doar la asta. Ne-am asumat deplina libertate de creatie, în consens cu spiritul filmului.”
          
          Mantoul misterios
          
          Cel mai interesant personaj din film pare sa fie Bill Bucher – rol interpretat de Daniel Day-Lewis, care, cu aceasta pelicula, si-a facut revenirea pe ecran, dupa cinci ani de absenta (ultima sa aparitie fusese în Boxerul). În Gangs of New York, el este seful unei bande de ucigasi, dar are aparenta unui om amabil, charismatic, iar costumatia sa trebuia sa fie conceputa în acest sens. Asa l-a vazut Scorsese, personajul este opera imaginatiei sale: un dandy, asemenea gangsterilor din ziua de azi, care traiesc în case relativ modeste, dar sunt foarte pretentiosi când e vorba de haine, obligatoriu trebuie sa fie foarte scumpe!
          Bineînteles ca, fiind vorba de Daniel Day-Lewis, actorul a adaugat personajului stilul sau personal, deosebit de seducator. Daniel chiar a cerut ca filmarile sa-i accentueze cât mai mult posibil silueta longilina, fapt care s-a realizat cu ajutorul unui mantou lung pe care îl poarta în foar-te multe secvente ale filmului. Ba chiar mantoul face parte din propria-i personalitate, e un fel de „a doua piele” sub care ascunde foarte bine întregul lui arsenal de cutite. Costumierul a mers astfel pe ideea unei imagini a omului-paianjen, oferindu-i un plus de stranietate, de mister, si, totodata, a accentuat prin aceasta tinuta unica rolul personajului de sef de banda. Tinuta aceasta severa, menita sa inspire teama, autoritate si mister, e însa, câteodata, înlocuita de haine viu colorate, stralucitoare, inspirate de motive africane. Si nu întâmplator; costumierul a vrut sa sugereze prin acest lucru contextul Victorian al epocii respective. Cert este ca, indiferent de felul în care e clasat filmul, Daniel Day-Lewis, alias Bill Bucher, are toate sansele sa ramâna în istoria cinematografului pentru stilul pe care l-a impregnat personajului sau.
          
          Iar femeile?
          
          Martin Scorsese le-a gândit ca pe niste persoane mai cenusii, mai sterse, în acel univers al barbatilor. Iata ce povesteste Sandy Powell despre acest lucru: „Martin a vrut ca Jenny – Cameron Diaz – si celelalte fete sa constituie la rândul lor un clan – cel al femeilor. Nu vulnerabile, ci mai curând puternice. Am avut înca o data sansa sa gasesc în documentatia lui imagini de referinta, în care femeile din 1850 purtau pe sub fuste… pantaloni pe care îi numeau Dress Reformers, precum si veste sau tunici, ca barbatii. Era un fel de simbol al aspiratiilor lor feministe, dar fara ca miscarea sa prinda contur. Martin a împins lucrurile destul de departe, a amestecat genurile, a oscilat între crinoline care puneau în valoare stilul Victorian, cu reminiscente orientale, cap de afis fiind rochia din matase colorata în albastru, galben si rosu, ca un kimono, purtata de Jenny peste un jupon în carouri si o bustiera brodata. Cert este ca Martin a pus mare pret pe costume si, ce m-a surprins a fost memoria fenomenala privind detaliile. I-am aratat la un moment dat imaginile de referinta la care ma oprisem si, dupa câteva luni si-a amintit perfect fiecare amanunt. Ba chiar mi-a spus: „Asta este o mâneca din 1857, în 1960 nu mai era la moda”. Din aceasta grija incredibila în privinta detaliilor s-a nascut însa un spectacol ireprosabil al costumelor.”