O expozitie vernisata la Galeria Rotonda din Timisoara (str. Miron Costin, nr. 2) devine, pâna pe 4 aprilie, un spatiu al confluentelor multietnice armonioase, purtând publicul printre „Bisericile Timisoarei”.
Cele 34 de lucrari de grafica expuse, semnate de artistul Nicolae Ciuca, reprezinta lacasurile de cult, de la cele mai vechi, ridicate în veacul al XIX-lea, pâna la cele mai noi, din cartierele de astazi. Biserici ortodoxe române, sârbe, catolice si sinagogi laolalta vorbesc despre patrimoniul spiritual multicultural identitar al orasului de pe Bega.
„Am început acest proiect în urma cu patru ani, din dorinta de a contribui la comunitate. Am studiat pictura si istoria artelor la Scoala Populara de Arta, am fost membru al cenaclului «Romul Ladea», dar am avut putine oportunitati de a participa la expozitii, din cauza situatiei financiare. Am simtit nevoia sa încep acest proiect pentru a celebra diversitatea din Timisoara, oras cosmopolit, multicultural, si am ales sa surprind anumite biserici care au o valoare arhitecturala semnificativa, majoritatea fiind cladiri de patrimoniu. Pe de alta parte, biserica reprezinta pilonul de stabilitate al unei comunitati. Subiectul bisericii a fost ales fara a discrimina, fiind o reflexie a comunitatii diverse”, a declarat Nicolae Ciuca.
Lucrarile sale includ atât detalii arhitecturale, cât si elemente de peisaj, informeaza Agerpres. Printre majoritatea lucrarilor de grafica, se regasesc si câteva acuarele, tempera si guase care dau culoare unor lacasuri de rugaciune. Acestea au o semnificatie emotionala deosebita în viata personala, fiind bisericile în care s-a cununat, în care si-a botezat fetele sau nepoata. Pictorul nu are o biserica favorita, dar le prefera pe cele mai vechi, care au o arhitectura deosebita si fac parte din patrimoniul urban.
Catedrala Mitropolitana, Domul Romano-Catolic (1736-1774), Vicariatul Sârbesc, Biserica Piarista, care are si o manastire în care împarateasa Maria Tereza a participat la o mesa, iar în anul 1809, când Napoleon intra în Viena, Coroana Sfântului Imperiu a fost adusa de la Viena si ascunsa în subsolul acestei biserici; biserica Sfântul Ilie (1913), care a devenit la acea vreme principalul lacas ortodox român din oras dupa separarea de sârbi, fiind vizitata de Patriarhul Miron Cristea (1929); biserica Sfânta Ecaterina (secol XIV) – ridicata în amintirea uneia dintre sotiile lui Carol Robert de Anjou, care a murit foarte tânara, în urma unei maladii a vremii, alaturi de biserici ortodoxe mai noi, din cartiere – Dacia, Biserica Martirilor, a Studentilor – sunt câteva dintre lacasurile de rugaciune reprezentate în expozitie.
Preotul conferentiar al Facultatii de Teologie a Universitatii de Vest Timisoara, Constantin Jinga, paroh al Bisericii ortodoxe „Pogorârea Sfântului Duh”, a apreciat ca expozitia „Bisericile Timisoarei” este o invitatie la prietenie, o chemare si un exercitiu de corectitudine, de cautare a perfectiunii. „Este o invitatie la frumos, la o prieteneasca îngaduinta. Este o chemare la un pic de smerenie, de meditatie si sa privim ca în oras suntem înconjurati de lucruri frumoase, biserici, sinagogi, lacasuri de cult. Este remarcabil ca sunt reprezentate toate bisericile, indiferent de orientarea lor confesionala: sunt biserici românesti, sârbe, maghiare, sinagogi, sunt biserici care evoca istoria mai veche sau mai recenta a Timisoarei. Este o invitatie la a ne pretui unul pe celalalt, înaintea Lui Dumnezeu si de a avea curajul, ca atunci când începem sa facem un lucru frumos, sa nu ne oprim. Sa nu uitam ca atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Noe sa construiasca arca – bisericile simbolizeaza o arca – Noe avea 600 de ani. Deci nu zagaduiti sa începeti a face lucruri frumoase, mai departe”, a punctat preotul Constantin Jinga.
Femeile revolutiei de la 1848
Biblioteca Teleki-Bolyai din Târgu Mures (str. Bolyai, nr. 17) a deschis o expozitie inedita despre prezenta femeilor în Revolutia de la 1848 si rolul lor în armata revolutionara, cu detalii mai putin cunoscute.
„Prin aceasta miniexpozitie dorim sa atragem atentia asupra unor detalii ale Revolutiei de la 1848 mai putin cunoscute: prezenta femeilor în aceasta revolutie. Materialele expuse prezinta diferitele roluri asumate de femei în timpul revolutiei pasoptiste: acela de sotie sustinatoare, cel de femeia activista, respectiv femeia care se înroleaza în armata revolutionara. Pe paginile documentelor contemporane aflate în colectia Bibliotecii Teleki prind viata gândurile revolutionare ale acestor femei: cerintele femeilor redactate în prima scoala pentru fete, fondata de Teleki Blanka, dar si exemplele mai lirice ale implicarii femeilor prin memoriile, articolele si ilustratiile contemporane”, a aratat Biblioteca Teleki-Bolyai.
În timpul Revolutiei din 1848 femeile au început sa exprime cerinte ce reflectau dorintele lor de emancipare si egalitate sociala: acces la educatie egala cu cea a barbatilor, dreptul de a vota si de a avea reprezentare politica, dreptul de a detine proprietati si de a avea control asupra propriilor venituri, îmbunatatirea conditiilor de munca si a nivelului de trai pentru femeile din toate clasele sociale.
Expozitia „Femeile revolutiei de la 1848” de la Biblioteca Teleki-Bolyai este parte a seriei de evenimente culturale organizate în cadrul manifestarilor dedicate împlinirii a 178 de ani de la debutul revolutiei, informeaza Agerpres.
Între femeile care au jucat un rol important în revolutie se numara Mária Lebstück, cea care, la vârsta de 17 ani, s-a deghizat în barbat si s-a înrolat în regimentul universitar, sub numele de Károly Lebstück. A participat astfel la luptele de la Viena din octombrie si, ulterior, în Revolutia Ungara, a fost ranita pe câmpul de lupta, a fost avansata la gradul de ofiter, si-a nascut fiul în detentie, a fost exilata si a ramas vaduva de doua ori. Sora liderului revolutionar Lajos Kossuth, Zsuzsanna Kossuth, a avut un rol activ în organizarea si sustinerea miscarii, organizând servicii medicale pentru trupele revolutionare, a coordonat spitale de campanie pentru raniti.
Între femeile revolutiei ungare se regaseste si Júlia Bányai, cunoscuta pentru organizarea si furnizarea de resurse necesare pentru sustinerea revolutionarilor, stabilirea si mentinerea canalelor de comunicare între diferitele grupuri revolutionare, facilitând coordonarea între acestea.
Motto-ul femeilor din Revolutia de la 1848, a aratat Biblioteca Teleki-Bolyai, a fost: „Pâna acum am fost marionete idolatrizate, e timpul sa devenim oameni!”. Expozitia va putea fi vizitata pâna pe 2 aprilie, în timpul programului, de marti pâna vineri, între orele 10:00-18:00.
NICUSOR DINCA
Comentarii