Adesea, succesul unui film e cu atât mai mare cu cât producatorii sai tin sa-i asigure pe telespectatorii ce stau cu sufletul la gura ca „aceasta pelicula e bazata pe fapte reale”. Doar ca, în unele productii, „faptele reale” sunt atât de distorsionate si de denaturate încât, la un moment dat, cinefilul uita, pur si simplu, despre ce era vorba în film! Situatia e cel mai adesea întâlnita în filmele istorice, unde scenaristii îsi permit „licente artistice” care, din pacate, îi fac mai ales pe tineri, sa aiba asupra evenimentelor o viziune total diferita de realitate. Iata câteva exemple.
Inamicul e aproape (2001)
Dramele de pe Frontul de Vest al Celui De-al Doilea Razboi Mondial au constituit subiecte favorite pentru cinematografia ruseasca, dar au fost aproape cu desavârsire omise de cea occidentala. Exceptie o face „Inamicul e aproape”, un film care, desi porneste de la existenta reala a eroului principal, sfârseste prin a fi o superproductie tipic hollywoodiana, în care „baiatul bun” omoara legiuni întregi de figuranti.
Bazat pe propaganda sovietica referitoare la faptele de arme ale celui mai celebru lunetist al Armatei Rosii, Vasili Zaitev, filmul o ia rau de tot pe aratura. În primul rând, desi este adevarat ca unele unitati sovietice s-au confruntat cu lipsa de armament, scena în care soldatii rusi sunt trimisi împotriva germanilor având o arma la fiecare doi oameni e total inventata. Mai mult, filmul exagereaza grosolan rolul jucat de Zaitev, care este prezentat pe post de supererou, ce întoarce de unul singur soarta bataliei de la Stalingrad. În fine, duelul final, dintre lunetisti, nu a avut loc niciodata – în arhivele germane nu exista nici o referire la vreun maior Erwin Konig.
U-571 (2000)
Acest film de razboi reprezinta, probabil, cel mai grosolan exemplu de falsificare a istoriei de catre scenaristii de la Hollywood. Practic, acestia au luat faptele de arme savârsite de britanici si le-au trecut în contul compatriotilor lor americani. Filmul descrie capturarea masinariei Enigma, prin care germanii au transmis mesaje codate în timpul razboiului.
În film, americanii sunt cei care ataca submarinul german U-571 si captureaza masina de cifrat. În realitate, meritul a apartinut exclusiv britanicilor, care au reusit sa sparga codul în 1941, cu sapte luni înainte ca America sa intre în razboi! Dezinformarea e atât de flagranta încât si premierul britanic din anii ’90, Tony Blair, a numit filmul „un afront la adresa marinarilor nostri care au luptat în Al Doilea Razboi Mondial”.
Batalia din Ardeni (1965)
Realizat în 1965, acest film este o superproductie tipica Warner Bros, fiind inspirata din luptele purtate în 1945 de Aliati contra germanilor, în Ardeni. Faptul ca producatorii au lucrat, cum se spune, „cu actorii lor si caii nostri”, facându-i pe nemti sa lupte pe tancuri americane M47 Patton „deghizate” în tancuri nemtesti Tiger e doar vârful aisbergului, vizibil de catre orice novice. Dar exista si alte neconcordante strigatoare la cer.
De pilda, în realitate succesul initial al contraofensivei germane în Ardeni s-a datorat vremii defavorabile, cu ninsoare si viscol. Ei bine, în film nu cade un fulg! Pe de alta parte, terenul pe care s-a filmat e plat ca-n palma, în vreme ce în Ardeni relieful unde tancurile s-au înfruntat e extrem de accidentat. Colac peste pupaza, toate jeep-urile americane folosite în film au fost modele realizate dupa 1950…
Mesaje secrete (2002)
Filmul, regizat de John Woo, are la baza folosirea limbii indienilor Navajo de catre armata americana, pentru a transmite mesaje cifrate în Al Doilea Razboi Mondial. Desi ideea este autentica, multe alte detalii sunt lipsite de coerenta. Da, este adevarat ca soldatii de origine Navajo au fost însotiti, pe tot timpul razboiului, de garzi speciale, dar nu pentru a-i ucide pe acestia, în caz ca ar fi fost amenintati sa divulge codul, ci pentru ca indienii sa nu fie confundati de ceilalti soldati americani cu… japonezi!
O alta secventa „trasa de par” este aceea în care soldatii înainteaza printre tirurile inamice ca pe bulevard – probabil, au insinuat cârcotasii, o reminiscenta a filmelor cu karatisti invincibili cu care Woo s-a lansat în Hong Kong-ul natal.
Pearl Harbor (2001)
Nu exista, probabil, niciun alt film istoric mai plin de gafe si inexactitati decât Pearl Harbor. Scenaristul calca de la bun început în strachini sustinând ca personajul principal, Rafe McCauley (interpretat de Ben Affleck) ar fi fost doborât cu avionul pe când zbura în cadrul unui escadron mixt, americano-britanic. De fapt, acest lucru ar fi fost imposibil, întrucât aviatorilor americani nu le-a fost niciodata permis sa zboare alaturi de RAF – Fortele Aeriene Britanice.
În rest, omisiunile abunda si istoria e lasata la mâna scenaristului: amiralul Kimmel, comandantul bazei de la Pearl Harbor, e prezentat jucând golf, desi atacul a avut loc în zorii zilei, iar personajul lui Cuba Golding Jr trage cu mitraliera într-un avion japonez, având pe fundal o nava americana, dar gloantele nu nimeresc, ca prin farmec, decât avionul inamic…
Beretele verzi (1968)
Chiar daca pelicula, descriind eroismul soldatilor americani în Vietnam, a fost clar definita si difuzata ca un film de propaganda, realizatorii ar fi putut avea bunul simt de a nu o transforma într-un ghiveci improvizat. Trecem peste faptul ca, la data filmarilor, John Wayne interpreteaza un colonel din trupele speciale ultracurajos si superbataios, desi trecuse de 60 de ani si avea si o burta impresionanta. Dar nu putem întelege ce sa caute padurile de pin si pamânturile de argila rosie în jungla din Vietnam – locul unde, teoretic, actiunea filmului se desfasoara.
Cea mai „de râs” scena e acea în care o pusca de asalt M-16 e sfarâmata si se vede clar ca nu are o magazie pentru cartuse – pusca era, de fapt, o replica din plastic fabricata de celebra companie de jucarii Mattel.
GABRIEL TUDOR
Comentarii