Medicina, un carusel al erorilor?

          Secole de-a rândul, ca sa nu spunem chiar milenii, medicina a fost considerata ca fiind o stiinta aproximativa, motiv pentru care nu mai impresiona pe nimeni prin faptul ca evolua sub însemnele hazardului si ale erorii. Abia pe la mijlocul secolului nostru, revolutia tehnico-stiintifica a început sa zguduie din temelii si sa constituie noi structuri ale acestui nobil si ancestral mestesug care este medicina si care astfel este propulsata pe caile progresului.

          Secole de-a rândul, ca sa nu spunem chiar milenii, medicina a fost considerata ca fiind o stiinta aproximativa, motiv pentru care nu mai impresiona pe nimeni prin faptul ca evolua sub însemnele hazardului si ale erorii. Abia pe la mijlocul secolului nostru, revolutia tehnico-stiintifica a început sa zguduie din temelii si sa constituie noi structuri ale acestui nobil si ancestral mestesug care este medicina si care astfel este propulsata pe caile progresului.
          Dar chiar într-un asemenea climat, s-au gasit sceptici si înca din lumea stiintei, care pledau convins în continuare împotriva stiintelor medicale. Unul dintre acestia este sociologul si filosoful american de origine rusa, Ivan Illich, care în prima jumatate a secolului XX deschide o autentica canonada asupra medicinii, prin cartea pe care o publica intitulata „Medical Nemesis – The Expropriations of Health”. În optica autorului acestei carti, tratamentul medical nu este altceva decât o „întreprindere de creare a bolilor” si într-un „carusel al erorilor”. Durerea, dezechilibrul, invaliditatea si chinul – precizeaza undeva în text autorul – provocate de diversele tratamente au ajuns sa rivalizeze cu morbiditatea generala produsa de accidentele de trafic, cu accidentele de munca din industrie, si chiar cu cele de razboi, transformând efectele medicinii într-una din epidemiile cele mai raspândite ale epocii noastre.
          Vom da un singur exemplu pentru a nega aceste afirmatii. Sa admitem ca un medic si-ar fi pierdut memoria prin 1930, din motive medicale, pe care si-ar fi recapatat-o abia în 1960 – situatie întru totul posibila. Sa vedem, în continuare, care ar fi spectacolul medical cu care se va confrunta eroul nostru, dupa ce îsi va recâstiga memoria, constatând vizual si auditiv aceeasi patologie umana în general, dar mutatiile care au bulversat patologia în cauza îi vor aparea eroului nostru de-a dreptul incredibile. Astfel, în 1960 bronhopneumonia, meningita acuta si endocardita maligna nu mai apareau drept cauze obligatorii de moarte; tuberculoza nu mai aparea nici ea drept un inexpugnabil flagel social; paludismul putea fi eradicat; paralizia infantila putea fi prevenita; „anemia pernicioasa” nu mai era chiar atât de pernicioasa; abcesul pulmonar, gangrena pulmonara, stafilocociile pulmonare etc. pâna în 1930 extrem de periculoase mai ales la copii si vârstnici, în jur de 1960 erau vindecabile în enorma lor majoritate; camasile de forta atât de temute pe vremea când eroul nostru si-a pierdut memoria, erau înlocuite atunci când si-o recâstigase cu medicatia psihotropa etc., etc.
          Si, cu toate acestea, în medicina exista înca si erori, si uneori deloc neglijabile. DE CE? Asta vom vedea în articolul viitor.