Desi obezitatea pare a fi o consecinta a traiului îmbelsugat si al huzurului, aceasta stare patologica în care greutatea corporala depaseste cu peste 20 la suta greutatea normala tinde sa se transforme într-o epidemie de nivel mondial. Cele mai noi cercetari si statistici medicale releva faptul ca obezitatea a devenit al cincilea factor de risc pentru sanatate (alaturi de fumat, consumul excesiv de alcool, sedentarism, stres), care afecteaza nu numai un numar din ce în ce mai mare de adulti si de copii din tarile superdezvoltate (bogate), ci si din tarile în curs de dezvoltare.
Desi obezitatea pare a fi o consecinta a traiului îmbelsugat si al huzurului, aceasta stare patologica în care greutatea corporala depaseste cu peste 20 la suta greutatea normala tinde sa se transforme într-o epidemie de nivel mondial. Cele mai noi cercetari si statistici medicale releva faptul ca obezitatea a devenit al cincilea factor de risc pentru sanatate (alaturi de fumat, consumul excesiv de alcool, sedentarism, stres), care afecteaza nu numai un numar din ce în ce mai mare de adulti si de copii din tarile superdezvoltate (bogate), ci si din tarile în curs de dezvoltare. „Recordul” este atins de continentul nord-american (una din cinci persoane din Statele Unite este obeza), in timp ce în tarile din Comunitatea europeana, cel putin una din 10 persoane sufera de obezitate, iar în România cel mai recent studiu arata ca în jur de 3 milioane de persoane sunt supraponderale sau obeze.
„Greutatea ideala”, formule de calcul
„Greutatea ideala” la care majoritatea persoanelor viseaza si a carei formula de calcul este destul de des mediatizata mai ales de revistele de frumusete nu este din punctul medicilor de vedere un instrument riguros stiintific. Aflarea „greutatii ideale” aplicând formula: înaltimea în centimetri minus 100 (de exemplu, un barbat de 180 cm ar trebui sa aiba 80 kg) are doar avantajul simplitatii. Medicii prefera termenul „greutate normala” (normoponderal). Din punctul lor de vedere, definitia stiintifica a „greutatii normale” se bazeaza pe identificarea statusului ponderal cu cea mai mica mortalitate. Oamenii de stiinta în schimb nu agreeaza nici una dintre cele doua sintagme, cu atât mai mult cu cât au impus în prezent o alta formula de calcul prin care definesc Indexul Masei Corporale (Body Mass Index, BMI); greutatea în kilograme a persoanei respective se împarte la patratul înaltimii în metri (de exemplu, un individ de 90 kg cu înaltimea 1,7 m are un BMI de 90:1,72=31. Valorile peste 25 sunt de combatut, iar cele peste 30 sunt periculoase. Din nefericire, nici Indexul Masei Corporale nu este considerat un instrument ideal de apreciere, deoarece lasa posibilitatea confuziei între notiunea de supraponderal (câteva kilograme peste greutatea normala) si obez (20 kilograme peste normal).
Obezitatea, greu de tratat
Obezitatea, care are la baza un aport caloric prin alimentatie peste nevoile energetice ale organismului, este favorizata si de sedentarism. Studiile populationale au aratat ca obezitatea este strâns legata de bolile cardiovasculare si de reducerea duratei de viata. O data instalata, obezitatea nu este usor de tratat, deoarece ea îsi spune deja cuvântul asupra unor numeroase dereglari de metabolism. Se stie ca dupa succesul unor cure de slabire, multi obezi revin la greutatea anterioara sau chiar o depasesc. Curele de slabire extrem de drastice antreneaza pericolul aparitiei unor tulburari de ritm cardiac si riscul de moarte subita. În mod rational, baza tratamentului obezitatii o reprezinta reducerea aportului caloric si exercitiile fizice, sub supraveghere medicala. Cooperarea pacientului, caruia i se cere un efort de vointa de durata, este esentiala. Reducerea consumului de alcool si de sare amelioreaza rezultatele dorite. În schimb, la medicatia antiobezitate se poate recurge doar pe perioade limitate de timp.
Autofagia si postul intermitent
Ideea de post alimentar s-a imprimat în mentalul colectiv ca o practica...
Comentarii