De ce oare unele femei, desi nu sunt "rupte din Soare", au un magnetism uimitor? De ce altele sunt atât de respingatoare, atât de glaciale si incapabile sa se faca placute in societate? De ce, pentru acestea din urma, satisfactia, placerea chiar si in cadrul intim ramân un tabu? Acestui tip de intrebari incearca sa raspunda si cercetarile psihologilor.
Pierderea increderii in sine sau frica de necunoscut transforma placerile simple ale vietii in ceva inaccesibil unora. O explicatie ar fi poate faptul ca aceste persoane nu au aflat ca si stiinta si arta fericirii se invata. "Placerea este ceea ce bucura fiinta umana. Registrul acesteia este cu totul neasteptat de larg, considera dr. Isabella Korolitski. Poate lua forme diferite in functie de personalitatea fiecaruia si astfel fiecare poveste este interpretata diferit de fiecare persoana. Exista si circumstante când placerea poate fi sursa de neliniste. In cazul sexualitatii, frica poate fi sursa de angoase. Astfel, se incearca sa se evite emotia iubirii si implicit placerea iubirii de frica pierderii, stingerii acesteia". Se evita placerea de frica suferintei declansate de finalul considerat inexorabil. Pentru a depasi frica de "dupa" trebuie consolidata increderea in sine si in viata. A merge spre necunoscut presupune un risc, dar toate pulsatiile vietii pot fi sursa de angoase. Placerea este ceea ce ne pune in relatie cu ceilalti. Dar, a fi "seful de orchestra" in acest domeniu presupune o autonomie perfecta. De aici conflictul specific femeilor, generat de locul ce ar putea fi acordat prietenului. La fel, pentru o femeie independenta, ideea de cuplu este mai greu de acceptat. Firesc ar fi, spun psihologii, sa se invete sa se renunte la unele placeri pentru a accede la altele, mai profunde, mai durabile. Si, oricum, pentru a câstiga "teren" si stabilitate, femeia trebuie sa se faca placuta, si o poate face, in primul rând punându-si intr-o lumina favorabila calitatile. Pasii urmatori se deprind o data cu consolidarea increderii in sine…
Comentarii