Satul My Lai, Vietnam – 16 martie 1968, în mijlocul junglei vietnameze, un elicopter american survola o scena de cosmar. Sute de civili vietnamezi, majoritatea femei, copii si batrâni, zaceau morti sau raniti, victime ale unei operatiuni militare americane care ar fi trebuit sa vizeze fortele Viet Cong.
La mansa elicopterului se afla locotenentul Hugh Thompson Jr., un tânar de 24 de ani care avea sa devina, fara intentie, erou – si totodata o voce incomoda pentru propria armata. Thompson facea parte din Divizia 23 de Infanterie a Armatei SUA si era pilot pe un elicopter de recunoastere OH-23 Raven.
În acea dimineata, misiunea sa era sa identifice pozitiile inamice si sa ajute trupele americane aflate la sol. Însa ceea ce a descoperit din aer a depasit orice imagine a razboiului la care s-ar fi putut astepta. „La început, am vazut câtiva civili morti. Am crezut ca fusesera prinsi într-un schimb de focuri,” avea sa declare ulterior. „Dar pe masura ce am continuat sa survolam satul, am vazut ca nu era o lupta. Era o executie.” Thompson si echipajul sau – Glen Andreotta si Lawrence Colburn – au fost martori ai unor atrocitati comise de trupele americane conduse de locotenentul William Calley: civili dezarmati împuscati cu sânge rece, femei violate si ucise, copii macelariti. Era o scena a dezumanizarii totale, iar Hugh Thompson s-a trezit în mijlocul unei dileme morale cu totul neasteptate.
Fara sa ezite, Thompson a luat o decizie care i-ar fi putut costa viata si cariera: a aterizat cu elicopterul între soldatii americani si un grup de civili vietnamezi care încercau sa fuga. A ordonat echipajului sau sa îsi îndrepte armele catre propriii camarazi de arme pentru a-i împiedica sa deschida focul. „Daca încep sa traga în acei oameni, trageti în ei,” i-a ordonat el lui Andreotta, conform unor relatari ulterioare. Thompson a intervenit si verbal, înfruntându-l pe Calley si cerând oprirea imediata a masacrului. Apoi a început o operatiune de salvare: a transportat în elicopter câtiva civili raniti, inclusiv copii, si i-a evacuat într-o zona sigura.
A continuat sa survoleze zona, raportând prin radio superiorilor ce se întâmplase la sol – desi, initial, aceste apeluri au fost ignorate sau minimalizate.
Dupa ce s-a întors la baza, Thompson a depus un raport detaliat. Dar în loc sa fie salutat ca un erou, a fost tratat cu ostilitate de armata. Ani de zile, conducerea militara a încercat sa musamalizeze evenimentele de la My Lai. Thompson a fost izolat, hartuit si considerat un tradator de unii camarazi, în timp ce altii au refuzat sa-i vorbeasca. Masacrul de la My Lai s-a soldat cu uciderea a aproximativ 500 de civili vietnamezi. Nu a fost o batalie, ci o crima în masa. Adevarul a iesit la iveala abia în 1969, când jurnalistul de investigatie Seymour Hersh a publicat o ancheta devastatoare despre atrocitati si tacerea institutionala din jurul lor.
În ciuda presiunii imense, Thompson nu si-a schimbat niciodata pozitia. În anii urmatori, a continuat sa vorbeasca despre My Lai si despre responsabilitatea morala a militarilor, afirmând: „Am fost învatati sa respectam ordinele, dar unele ordine trebuie refuzate. Exista un moment când trebuie sa faci ceea ce este corect, nu ceea ce ti se spune.”
În 1970, locotenentul Calley a fost judecat si condamnat pentru uciderea a 22 de civili, dar a executat doar 3 ani de arest la domiciliu. În schimb, Thompson nu a primit nicio recunoastere oficiala pâna în 1998, când el si ceilalti membri ai echipajului sau au fost decorati cu Soldier’s Medal, cea mai înalta distinctie acordata pentru acte de eroism în afara confruntarii directe cu inamicul.
Ceremonia, tinuta la Pentagon, a fost o recunoastere tardiva, dar necesara. Thompson, vizibil emotionat, a dedicat medalia victimelor din My Lai si tuturor celor care au curajul sa se opuna nedreptatii, indiferent de consecinte. Hugh Thompson a continuat sa lucreze pentru Departamentul pentru Veterani dupa razboi si a vorbit frecvent în scoli si universitati despre moralitate si leadership. A murit în 2006, la vârsta de 62 de ani, lasând în urma un exemplu de integritate rara într-o epoca marcata de confuzie morala si orori de razboi.
GABRIEL TUDOR
Comentarii