Simpatia sau antipatia populara au facut ca, de-a lungul anilor, numerosi suverani sa primeasca porecle corespunzand celor mai remarcabile calitati sau defecte ale lor si, indiferent ce spun istoricii, aceste porecle reprezinta un barometru elocvent al modului in care regii sau imparatii respectivi au domnit. Asa se face ca, pe langa „cel Mare”, „cel Viteaz” sau „cel Bun” au existat si dinasti numiti „cel Crud”, „cel Rau” sau „cel Groaznic”, precum si unii care au avut nefericirea sa se aleaga, pentru posteritate, pentru faptele sau insusirile lor, cu tot soiul de porecle rusinoase. Va invitam ca astazi, prin intermediul rubricii noastre, sa faceti cunostinta cu cateva dintre aceste porecle, deloc in ton cu grandoarea capetelor incoronate care le-au purtat…
Harald cel paduchios
Sa incepem periplul nostru cu un rege care, desi n-a fost nicidecum un suveran rau s-a ales totusi cu o porecla deloc respectabila. Dar, date fiind circumstantele, perfect adevarata: la 20 ani, Harald a mostenit de la tatal sau conducerea catorva statulete nordice, slabe si risipite. El a facut atunci juramant ca nu-si va mai tunde parul pana ce nu va unifica intreaga Norvegie sub sceptrul sau. A reusit acest lucru dar abia dupa zece ani, cand va dati seama ce claie impresionanta avea pe post de podoaba capilara. Si cum pe atunci nu existau sampon sau dezinfectante, este evident ca in parul regelui isi facusera cuib o sumedenie de paduchi. Totusi, acest lucru nu l-a facut deloc dispretuit de supusii sai, la fel de certati cu igiena, mai ales ca dupa el a urmat la tron fiul lui, Eric, beneficiarul unei porecle care spune totul despre firea lui turbulenta – „Topor insangerat”…
Ivar fara oase
Cand rostim cuvantul „viking” gandul ne poarta la acei uriasi blonzi, cu barbi impozante si muschi de otel, atat de temerari incat s-ar fi luat la harta si cu zeii. Si totusi, nu toti vikingii au fost niste culturisti avant la lettre. De pilda, capetenia daneza Ivar, care a trait prin secolul IX d.Hr., era exact opusul unui berserk viking, invesmantat doar intr-o blana de urs si ucigand totul in calea sa… Nu ca ar fi fost fricos, intrucat teama era un sentiment cu care oamenii Nordului nu prea cochetau, ci pentru ca suferea de o boala genetica foarte rara – osteogenesis imperfecta – adica un fel de osteoporoza care facea ca oasele sale sa fie foarte fragile. Cum era si firesc in aceste conditii, regele nu prea se dadea jos din pat si, ca sa nu se plictiseasca, manca si bea intruna, asa ca nu-i de mirare ca a doua lui porecla a devenit, spre sfarsitul vietii, Ivar cel Gras.
Sebastian, regele virgin
Personajul la care ne referim se numara printre putinii oameni care au fost incoronati regi inca dinainte de a veni pe lume. Ceremonia incoronarii sale, una dintre bizareriile comune in Evul Mediu, a avut loc atunci cand pruncul se afla inca in pantecele matern, pe care a fost asezata, cu mare pompa, o coroana. Dar faptul ca a devenit rege cand era nenascut nu-l scuza totusi pe Sebastian, suveranul Portugaliei (1554-1578) de a fi continuat sa ramana virgin pana la moarte, intr-o epoca in care majoritatea capetelor incoronate aveau cel putin un urmas oficial si o duzina de bastarzi, de la frumoasele lor amante. Ironia sortii, la nasterea lui, astrologul reginei i-a prezis ca fiul ei va fi dorit de femei, care-l vor idolatriza. Din pacate, a uitat sa precizeze si faptul ca Sebastian nu prea le dorea el pe femeile care i s-au oferit. Lucru scuzabil, daca ne gandim ca majoritatea „mireselor” propuse de nobilime ii erau verisoare de gradul I augustului rege…
Henric cel Neputincios
De-a lungul secolelor, o multime de suverani s-au chinuit sa aiba ravnitii mostenitori, care sa le urmeze la tron. Dar singurul rege ce a fost „blagoslovit” cu o porecla legata de lipsa lui de barbatie a fost Henric IV al Castiliei. Problemele sale cu erectia au inceput odata cu prima casnicie, cand timp de treisprezece ani, el nu s-a putut bucura nici macar o data de farmecele tinerei sotii. Dupa aceasta perioada, regele a cerut divortul, pentru ca se indragostise de o alta femeie. Desigur, ca sa-l scape basma curata, amantele regale (amante doar cu numele si bine stipendiate) au jurat ca Henric era viril ca un taur. Moasele au certificat ca primul mariaj nu se consumase, din vina exclusiva a reginei, ce voia sa ramana fecioara. In cele din urma regele s-a recasatorit si, peste sase ani noua lui sotie l-a facut tata. Bineinteles, tot cu numele, fiindca fetita venita pe lume era de fapt fiica unui nobil, dupa cum baiatul care se va naste mai tarziu va fi copilul nepotului unui episcop.
Alfonso cel Balos
Rege al Leonului dupa moartea tatalui sau Ferdinand I, in 1188, Alfonso IX a ramas in istorie nu datorita rolului important jucat in epopeea Reconquistei ci a necazurilor avute cu Papalitatea pe motiv de… casnicii nereusite. Pentru ca, spre deosebire de Sebastian, Alfonso nu a avut nici o inhibitie sa se insoare cu verisoara lui, Teresa de Portugalia, care i-a daruit trei copii. Papa, maniat de acest incest, a declarat mariajul nul; lui Alfonso nici nu i-a pasat. A renuntat la sotia lui doar cand s-a plictisit de ea, spre a lua in casatorie o alta verisoara, Berenguela de Castilia. Era prea mult chiar si pentru rabdatorul si prea cucernicul Suveran Pontif, care l-a excomunicat pe hormonalul Alfonso. Masura nu l-a speriat, ci l-a enervat pe rege, a carui reactie a fost sa faca o criza de nervi. De altfel, cronicarii vorbesc despre desele lui accese de furie, in urma carora „facea spume la gura de furie”, motiv pentru care a fost numit de contemporani Baboso – „Balosul”. Si asa i-a ramas numele!
Viseslav Varcolacul
Intr-un context pur istoric, acest cneaz rus, care a domnit pe teritoriul actual al Belarusiei, nu s-a remarcat prin nimic deosebit, in afara construirii unei catedrale impozante si a unor lupte cu confratii slavi din vecinatate. Si totusi Viseslav a ramas in istorie gratie unei intamplari care, pentru oamenii acelor vremuri, avea o insemnatate deosebita: el a venit pe lume cu „capita pe cap”, motiv pentru care a fost considerat varcolac. Pentru ca semnul sa-i poarte noroc, o vrajitoare a sfatuit-o pe mama lui sa nu-i dea jos restul placentar de pe cap si asa se face ca printul a crescut purtand-o pe crestet, ca pe o peruca, toata viata. Interesant e faptul ca insusirile sale licantropice i-au impresionat si pe urmasii sai: asa se face ca in anul 2005, Banca Nationala din Belarus a emis o moneda de 20 ruble purtand pe ea efigia cneazului varcolac…
Constantin V Copronymus
Fara indoiala insa ca cea mai nostima porecla a avut-o imparatul bizantin Constantin V (718-775). Desi un conducator viteaz, care a obtinut victorii impotriva arabilor si bulgarilor, reusind sa pastreze hegemonia Imperiului Roman de Rasarit in sud-estul Europei si Orient, Constantin a avut parte de o „presa foarte proasta”. Motivul? El a fost un impatimit sprijinitor al doctrinei iconoclaste, ce a dus la un grav conflict cu Papalitatea. Dusmanii sai au scornit atunci tot felul de acuzatii absurde la adresa sa, inclusiv aceea ca ar fi pangarit cristelnita unde fusese botezat dand curs nevoilor firesti ale naturii. Pe atunci, a-ti satisface necesitatile in scaldatoare nu era, pesemne, un semn de noroc…
GABRIEL TUDOR
Comentarii