Au existat si inca exista pe lume meserii in egala masura hulite si fascinante, despre care se spune pe buna dreptate ca nu oricine le poate practica. Printre acestea se numara si cea de calau, o profesiune ce-i facea pe practicantii sai sa fie exclusi din societate dar le aducea faima si bani. Pentru ca, trebuie sa recunoastem, nu oricine poate avea suficient sânge rece sa ucida fara sa clipeasca si in plus sa o faca având dexteritatea unui gâde profesionist. In rândurile urmatoare va invitam sa patrundem intr-un capitol ascuns al istoriei – lumea celor care au facut o veritabila arta din uciderea semenilor lor…
Souflikar
In perioada Imperiului Otoman, slujba de bostanciu era una prestigioasa. Termenul s-ar traduce prin gradinar si ne-ar putea insela asupra indeletniciriii celui ce-l purta. De fapt, personajul respectiv era insarcinat cu executiile, la curtea sultanului, dar aceste sentinte erau duse la indeplinire intr-un mod cel putin bizar: condamnatul trebuia sa participe la o cursa unu la unu cu calaul, prin gradinile palatului imperial. Daca ajungea la locul executiei inaintea calaului, scapa doar cu exilul, daca pierdea cursa era strangulat iar trupul sau aruncat in Marmara. Singurul bostanciu care se poate lauda ca nu i-a scapat nici o victima a fost Souflikar, calaul sultanului Mehmet IV care, in decurs de cinci ani cât a indeplinit aceasta ingrata sarcina a strangulat peste 5000 de condamnati, adica aproximativ trei persoane pe zi!
Richard Brandon
La occidentali a existat traditia familiilor de calai, intrucât se considera probabil ca doar o educatie solida in acest sens poate garanta reusita in meserie… Asa se face ca, provenind dintr-o astfel de familie, Richard Brandon nu avea cum sa nu faca o stralucita cariera… El a fost unul dintre cei mai faimosi calai londonezi, un exemplu de maiestrie si carisma, fiind favoritul publicului, intrucât pe acele vremuri executiile erau spectacole publice la fel de indragite ca si meciurile de fotbal din zilele noastre. Brandon era extrem de mândru de abilitatea sa de a-i scurta de cap pe nefericiti dintr-o singura lovitura de secure, fapt apreciat nu doar de spectatori dar si de bietii condamnati, de vreme ce decapitarea condamnatilor presupunea de obicei mai multe lovituri si ca atare prelungirea chinurilor victimei. Se spune ca Brandon isi rafinase stilul exersând, ani intregi, pe animale. El este cel care l-a executat pe regele Carol I dar, pentru a-i fi protejata identitatea a purtat, in ziua fatidica, o masca neagra pe chip.
William Marwood
Desi Brandon a fost faimos pentru priceperea sa, un alt calau englez, William Marwood a ramas in istorie pentru ca a dezvoltat o metoda prin care condamnatii la moarte prin spânzuratoare mureau aproape instantaneu. De profesie cizmar, Marwood a obtinut banosul post de calau dupa ce a demonstrat ca procedeul sau de executie era mult mai eficient decât cele practicate pâna atunci. Trebuie spus ca pâna la el, spânzurarea constituia o modalitate de executie chinuitoare, de multe ori calaul fiind nevoit sa il ia in brate pe condamnat, adaugându-i astfel greutatea lui, pentru ca vertebrele acestuia sa cedeze in funie. El a pus la punct un nou tip de nod, care rupea instantaneu gâtul condamnatilor si a intrat in istorie.
Giovanni Battiste Bugatti
Ati mai auzit de un calau care sa fie considerat erou national? Ei bine, Giovanni Battiste Bugatti, zis Mastro Titta, o corupere a sintagmei „Maestrul Justitiei”, a fost un asemenea personaj. El a dus la bun sfârsit nu mai putin de 516 executii, in Statele Papale, in evul mediu. Desigur, este o ironie a soartei ca un om numit „Ioan Botezatorul” sa fie un calau de o cruzime fara precedent, dar la urma urmei, Biserica Catolica a comis unele si mai „boacane”… Bugatti si-a intrat in rol in 1796, când l-a executat prin spânzurare pe un anume Nicola Gentilucci, acuzat de uciderea unui preot si de jefuirea a doi calugari. Dupa spânzurare, trupul condamnatului a fost ciopârtit in mai multe bucati. Pe atunci, Bugatti avea doar 17 ani si muncea ca ucenic, in atelierul unui pictor.
Când a inteles ca din executii se putea câstiga mai bine – primea trei centime dintr-o lira romana pentru fiecare condamnat – s-a dedicat total meseriei de calau, devenind celebru. Ceea ce impresioneaza la acest personaj de roman este scrupulozitatea si sadismul dus la extrem: el si-a notat in amanunt toate cele 516 executii realizate, precizând cum anume si-a trimis fiecare „pacient” (asa isi numea victimele) in fata lui Hades. De fapt, Bugatti nu a facut altceva decât sa indeplineasca ordinele primite din partea Curiei papale, el fiind convins ca realizând executiile hotarâte de episcopi si cardinali va ajunge cu siguranta in Rai. Timp de decenii intregi, Mastro Tita a executat sute de oameni, fie prin decapitare, fie prin spânzurare, fie prin – metoda lui favorita – zdrobirea capului cu un baros imens. Si de fiecare data, inainte de a executa pe cineva, mergea la slujba, se impartasea si se spovedea, oferea victimei posibilitatea de a mai priza un „tabacco” si apoi o executa cu brutalitate.
Charles Henri-Sanson
Spre deosebire de Bugatti, care si-a indeplinit meseria cu apatia si rutina cu care oamenii merg la orice serviciu obisnuit, Sanson, cel mai titrat calau francez, a stiut sa faca din executii un spectacol. Nu-i de mirare ca la executiile realizate de el asistau adesea sute de mii de oameni. Unde mai pui ca acest one man show era si din cale-afara de eficient: in timpul terorii iacobine, in decursul a doar trei zile, el a ucis 300 de oameni, fiind rugat sa mai domoleasca ritmul, fiindca din cauza mirosului persistent de sânge locatarii din zona se plângeau ca le scad preturile caselor. Se spune ca era atât de priceput incât putea ghilotina 12 oameni in mai putin de 13 minute! Ca si alti calai, Sanson practica o meserie „de familie” si, desi voia sa se faca medic, a fost obligat sa devina calau dupa ce „pelerina rosie”, semnul distinctiv al acestei meserii, a devenit vacanta. Prima executie a fost cea a lui Robert Damiens, un dezaxat care voise sa-l ucida pe rege. Desigur, cea mai faimoasa victima a sa a fost regina Maria Antoaneta, decapitata in fata a 200.000 parizieni in delir.
Grover Cleveland
Nu putem incheia aceasta panoplie fara a-l adauga pe un personaj deosebit: nimeni altul decât Grover Cleveland, singurul presedinte american care a câstigat doua mandate neconsecutive si care, pâna sa ajunga la Casa Alba, a fost serif la Buffalo, New York. In aceasta calitate, acest om aspru dar drept n-a ezitat sa-i spânzure cu mâna lui pe doi criminali. Unul dintre acestia isi injunghiase mama iar celalalt isi impuscase un adversar la jocul de poker. Ispravile lui Cleveland n-au trecut neobservate si adversarii sai politici, republicanii, au incercat sa-i faca o presa negativa, numindu-l „calaul din Buffalo”, in timpul alegerilor din 1884. Dar nici una dintre acuzele aduse si nici porecla macabra nu i-au determinat pe alegatori sa-i refuze votul. De fapt, istoricii sunt convinsi ca tocmai alura sa de inversunat luptator impotriva criminalitatii si coruptiei l-a propulsat in functia de presedinte.
GABRIEL TUDOR
Comentarii