De-a lungul Evului Mediu, au existat numeroase cazuri când sotia suveranului nu era decât o unealta politica si uneori militara. Rolul multor regine din varii tari europene era acela de a concentra teritorii si influenta regionala în scopul consolidarii puterii la vârf. Lovite cu instrumentul dezonorant numit „repudiere”, reginele ajungeau fie în izolare la manastire, fie la esafod.
Iubiri tradate
Un exemplu elocvent îl constituie printesa spaniola Catherina de Aragon (1485-1536), casatorita succesiv cu doi dintre fiii lui Henry al VII-lea al Angliei. Din interese strategice, parintii au aranjat casatoria Catherinei, când avea doar trei ani, cu printul Arthur, de doi ani. Oficial, cei doi s-au casatorit în 1501, dar Arthur moare dupa câteva luni (1502) si Catherina devine vaduva înainte de a împlini 16 ani! Al doilea fiu, viitorul rege Henry al VIII-lea, avea doar 11 ani, asa ca mariajul a fost amânat. Dar între timp, relatiile Angliei cu Spania s-au deteriorat, asa ca Henry al VII-lea tergiverseaza casatoria, dar o tine prizoniera pe Catherina, pentru a nu pierde zestrea cu care venise în Anglia. Abia dupa moartea lui, Catherina se marita cu Henry al VIII-lea, în 1509. Aventura acestei femei nu s-a oprit aici. Ea a nascut sase copii si numai o fata a supravietuit. Furios ca nu are un baiat, Henry al VIII-lea cere acordul papei pentru anularea casatoriei, dar papa Clement al VII-lea nu i-o acorda. Atunci regele face un gest de exceptie: o repudiaza pe Catherina si se declara Conducatorul suprem al Bisericii Angliei. Era de fapt un „divort albastru” si el se casatoreste imediat cu Ann Boleyne.
O poveste la fel de trista a avut si Bertha de Olanda (1055-1093). Dupa moartea tatalui sau natural, ea a devenit fiica vitrega a lui Robert I de Flandra. Din motive teritoriale si politice, Bertha devine „clauza” a tratatului de pace cu Franta si este obligata sa se marite cu Filip I al Frantei. Ea a trait o autentica teroare timp de noua ani, pâna sa nasca primul copil, un baiat. În 1092, regele o repudiaza pe Bertha, caci se îndragostise de Bertrade de Montford (casatorita la rândul ei). Pentru a o repudia, regele a motivat ca devenise supraponderala. Dar papa nu i-a acordat dreptul de a se însura cu metresa sa.
Printesa germana Sophia Dorothea de Celle (1666-1726) a devenit sotia regelui Marii Britanii George I, care-i era verisor. A fost un mariaj aranjat din motive politice. Când Sophia a vazut portretul viitorului sot, a lesinat. Cei doi s-au detestat din prima clipa, dar ea venea cu o zestre de o suta de mii de taleri pe an, iar englezii aveau un pas facut în Germania (Principatul Lüneburg, de unde provenea regina). Regele si-a gasit o amanta, Melusina von Shulenburg si, pentru a scapa de regina, a izolat-o (un fel de arest la domiciliu) în castelul Ahlden. Pentru a nu pierde avantajele, regele si-a justificat repudierea acuzând-o de adulter. Sophia a trait 33 de ani în izolare si înainte de moarte i-a trimis un blestem scris regelui, care a murit dupa o luna de la primirea scrisorii.
PAUL IOAN
Comentarii