In 1294, cu multe secole inainte de aparitia institutiilor de ocrotire a copiilor abandonati, Consiliul General al Florentei a delegat responsabilitatea ingrijirii acestor „innocenti” unei puternice congregatii din oras, „Arte della Seta” sau Ghilda Matasarilor. Timp de mai bine de un veac, aceasta a dobândit o experienta considerabila in oferirea de adapost copiilor gasiti. Ca urmare, in 1419, ghilda a primit dreptul de a construi, cu ajutorul municipalitatii, care a donat suma de 1000 florini, un edificiu destinat special orfanilor. Mii de copii au fost crescuti apoi in acest „Ospedale degli Innocenti”, dovada a politicii sociale deosebite a Florentei in privinta copiilor „parasiti de parintii lor contrar legilor naturii”.
Pecetea geniului lui Brunelleschi
Desi denumirea sugereaza o facilitate inrudita cu modernele spitale, „Ospedale degli Innocenti” a fost inca de la infiintarea sa un locas dedicat celor abandonati, fara nici o ruda cunoscuta, majoritatea copii aruncati de mamele lor la primele zile dupa nastere. Organizat dupa modelul manastirilor, edificiul avea o biserica, o sala de mese, una de rugaciune, o infirmerie, sali destinate vizitatorilor (femeile si barbatii aveau acces separat) si un „abituro”, sala de dormit. In mijloc se afla o vasta curte interioara, marginita de coloane.
Acest design, ce imbina stilul renascentist toscan cu modelul caselor romane de odinioara a fost gândit de faimosul arhitect Brunelleschi, care a fost ales in 1404 „capomaestro” al Ghildei Matasarilor, desi nu facuse niciodata negot… Totusi, prestigiul sau era enorm si de aceea i s-a incredintat construirea Ospiciului Inocentilor, cu doar un an inainte ca el sa uimeasca lumea ridicând catedrala „Santa Maria del Fiore”, in centrul orasului.
Dar Brunelleschi nu s-a aflat prea mult in fruntea breslei matasarilor. Pentru ca numarul copiilor orfani adusi la poarta ospiciului s-a dovedit atât de mare, era imperios necesara extinderea cladirii. Or, Brunelleschi spunea ca aceasta are o forma perfecta si o structura careia „si o singura caramida i-ar fi fost de prisos”. Conflictul a avut ca urmare indepartarea talentatului arhitect din fruntea Ghildei.
„Roata norocului”
Dar Ospiciul Inocentilor reprezinta mai mult decât o piatra de hotar in istoria arhitecturii. El a oferit asistenta sociala pentru sute de mii de orfani, in cursul celor peste cinci secole de existenta. Florenta a dovedit o viziune cu adevarat crestina fata de acesti nefericiti, o mentalitate caritabila fara egal pâna in secolul XIX in intreaga lume. Primul orfan a fost lasat aici pe 5 februarie 1445, la doar zece zile dupa deschiderea oficiala a stabilimentului.
La inceput, copiii nu erau incredintati direct personalului ospiciului, ci abandonati intr-un fel de bazin de piatra situat in partea dreapta a porticului de la intrare, sub fereastra unei camere unde se afla permanent o doica, insarcinata nu doar sa auda scântecele nou-nascutului dar si sa-l alapteze. Bazinul a fost indepartat in 1600, fiind inlocuit cu o roata, ce permitea introducerea copilului pe o ferestruica in spital; roata aceasta a functionat neintrerupt pâna in 1875, fiind astfel descrisa de literatul florentin Isidoro Del Longo:
„Timp de patru secole, aceasta a fost roata inocentilor, refugiul secret din fata mizeriei si rusinii, deschis acelora in fata carora mila nu si-a inchis niciodata portile.” In 1476, ospiciul gazduia deja 600 de copii abandonati, dar si doici, preoti si servitori. Dupa doua secole, in 1647, o inregistrare oficiala consemna prezenta a „1091 copii orfani, dintre care 28 sugari, 21 doici, 40 preoti si calugari si un staret”. Istoricul italian Romano Viazzo estimeaza ca in total „Ospedale” a gazduit nu mai putin de 375.000 copii orfani!
Un viitor pentru fiecare
Totusi, sarcina ingrijitorilor acestor nefericiti nu era deloc usoara. Mortalitatea infantila atingea pe atunci cote alarmante si molimele, variola sau dizenteria faceau ravagii. In 1445, rata mortalitatii, la Ospiciul Inocentilor, atingea 20%. Câteva decenii mai târziu, pe la 1490, ea ajungea la aproape 90%! Intelegând cauza fundamentala a cresterii ratei mortalitatii, autoritatile florentine au decis sa diminueze inghesuiala din ospiciu, responsabila de numarul mare de decese, mai ales ca majoritatea bolilor erau contagioase, incredintând unii copii femeilor din oras ce doreau sa faca acte caritabile.
Baietii ajunsi la adolescenta erau incredintati breslei matasarilor si invatau sa teasa sau sa se ocupe cu negotul, fetele primeau o educatie riguroasa, pentru acele vremuri si puteau chiar nazui la o partida buna. Desi nimeni nu mai depune copiii nou-nascuti pe treptele sale, si astazi „Ospedale degli Innocenti” continua sa functioneze ca institutie de caritate, pentru copiii familiilor nevoiase, mai ales ale imigrantilor care in ultimii ani au luat cu asalt Italia…
GABRIEL TUDOR
Comentarii