O straveche legenda sustine ca Romulus, miticul intemeietor al Romei, ar fi apelat la un siretlic pentru a-si popula orasul, rapind fiicele si surorile tribului invecinat al sabinilor. Dincolo de legenda, se pare ca necesitatile demografice au stat la baza multor invazii petrecute de-a lungul istoriei, printre care se numara, potrivit unei recente teorii, si teribilele navaliri vikinge.
Fetitele, ucise la nastere
In secolele de mijloc ale intunecatului Ev Mediu, triburile scandinave au ingrozit, prin cruzimea si tenacitatea lor, popoarele „civilizate” din vestul Europei, atacand, jefuind si terorizandu-i pe localnici. In legatura cu motivatiile acestor actiuni s-au facut numeroase speculatii, cea mai in voga, la ora actuala devenind cea potrivit careia tinerii vikingi ar fi fost manati, peste mari si tari, de necesitatea de a-si gasi neveste… Paradoxal e faptul ca, in acest timp, societatile vikinge recurgeau inca la uciderea selectiva a fetitelor nou-nascute, ceea ce a provocat o scadere accentuata a numarului de femei scandinave capabile sa procreeze.
Asemenea crime, intalnite si astazi in India sau Africa, erau comise pentru ca fetele reprezentau o veritabila povara pentru parinti, nevoiti sa le asigure zestrea. In plus, neputand lupta sau efectua munci grele, ele nu erau la fel de apreciate ca progeniturile de sex masculin. „Infanticidul feminin a fost consemnat, ca parte a ritualurilor pagane scandinave si in sursele medievale tarzii, ca de pilda in acele sagas islandeze”, spune James Barrett, directorul adjunct al Cambridge University’s McDonald Institute for Archaeological Research. Barrett contrazice teoria ce sugera ca invazile vikinge ar fi fost stimulate de fapt de dezvoltarea navigatiei la popoarele nordice. El vede in acest lucru o conditie necesara dar nu o cauza obligatorie. La fel, cercetatorul britanic respinge si celelalte teorii avansate, precum schimbarile climatice, suprapopularea Scandinaviei sau dificultatile economice.
Fatalisti si petrecareti
Ceea ce este si mai straniu e faptul ca, desi isi ucideau propriile fete, la nastere, vikingii manifestau o consideratie deosebita pentru sotiile lor, aduse de pe continent sau de pe insulele britanice, in timpul invaziilor pradalnice. Asa se explica de ce in mormintele unor femei au fost gasite odoare bisericesti si alte obiecte de podoaba din metale pretioase, smulse din manastirile crestine. De altfel, unul dintre cele mai importante morminte descoperite pana in prezent a apartinut unor femei din epoca vikinga, inhumate pe corabia numita de arheologi Oseberg. „Mentalitatea vikingilor ne poate parea ciudata astazi, pentru ca apartinem unor civilizatii cu totul diferite.
Acesti oameni salbatici nu se temeau de moarte, intrucat impartaseau un fatalism religios rar intalnit si credeau ca momentul si felul mortii sunt predestinate. Poate tocmai de aceea, stiau sa-si traiasca clipa si adesea participau la ospete unde berea curgea in valuri. Erau organizati probabil in fratii militare. Ele reuneau tinerii luptatori care primeau botezul focului in mod ritual si apoi mergeau sa-si caute cele mai frumoase si mai sanatoase femei, capabile sa le aduca pe lume cat mai multi baieti, pentru propasirea clanului. Intemeierea unui camin era o cheie a prestigiului si onoarei in societatea scandinava a Evului Mediu. Lipsiti de resurse demografice acasa, ei s-au vazut obligati sa le caute dincolo de mari, in Europa, Anglia sau Irlanda”, afirma Barrett.
GABRIEL TUDOR
Comentarii