Cartierul american Manhattan a devenit cunoscut în întreaga lume datorita dezvoltarii sale arhitecturale pe verticala, sugerând un mod insolit de aspiratie a fiintei umane catre zbor, catre înaltimile vazduhului.
Însa, un alt fabulos oras vertical a fost înaltat în conditii incomparabil mai dificile, în urma cu aproape o jumatate de mileniu, în plin desert yemenit!
Denumit de Freya Stark, o turista din anii 1930, Manhattan-ul desertului, Shibam impresioneaza prin densitatea de zgârie-nori, „ciudatenii” ale urbanismului arab, construiti pe o grila dreptunghiulara (330 de metri lungime si 240 de metri latime) de strazi si piete, datorita necesitatilor defensive. Spre deosebire de cartierul american, zgârie-norii din Peninsula Arabica sunt amplasati pe un fost teren agricol irigat, materialul de constructie este pamântul si dateaza din secolul al XVI-lea. De-a lungul secolelor, locuitorii au dezvoltat un sistem complex pentru gestionarea inundatiilor, captarea apei de ploaie si utilizarea acesteia pentru a hrani culturile din jurul orasului.
Shibam, un mic oras aflat în desertul din centrul Yemenului (republica araba de peste Marea Oman de „Cornul Africii”), are o populatie de aproximativ 7.000 de locuitori. Situat la intersectia dintre Asia, Africa si Europa, acesta era cândva un important loc de popas pentru negustorii care se deplasau pe drumul tamâii si al mirodeniilor, dar si un oras bogat datorita comertului si agriculturii.
Orasul fortificat, alcatuit din „zgârie-nori”, a fost construit pe o formatiune stâncoasa în anii 1530, dupa ce o inundatie puternica a distrus o mare parte din satul existent la vremea respectiva.
Cele 500 de cladiri compacte, cu înaltimi cuprinse între cinci si unsprezece etaje, sunt cele mai înalte cladiri din lume construite din pamânt si au oferit protectie împotriva intemperiilor, totodata constituind elemente de aparare împotriva atacurilor din exterior. Acestea sunt construite folosind cadre din lemn si caramizi de lut – un compozit din pamânt, apa, stuf si alte materiale de legatura, coapte la Soare pâna devin solide.
Cu toate acestea, caramizile de lut se erodeaza rapid si necesita o întretinere regulata, ceea ce duce la remodelarea, repararea si restaurarea acestor turnuri în mod repetat de-a lungul secolelor.
Noi straturi de lut trebuie aplicate în mod regulat pe pereti pentru a înlocui sectiunile erodate de vânt si ploaie, iar acest proces de conservare, transmis din generatie în generatie, face din Shibam o marturie vie a ingeniozitatii arhitecturale, în continua evolutie, dar profund înradacinata în trecutul sau. Multe dintre turnuri au pasarele suspendate care le conecteaza usor între ele.
Ele continua sa-i adaposteasca pe locuitorii din Shibam, dar natura si oamenii au distrus, uneori intentionat, cladirile construite cu truda si bucurie.
Turnurile albe si maronii, ce se ridica din fundul vaii ca niste castele de nisip zvelte, odinioara primeau caravane care traversau Drumurile Matasii. Regatul condus de legendara regina din Saba si multe alte dinastii ale lumii antice s-au ridicat si au decazut aici, soarta lor fiind legata de pozitia Yemenului la rascrucea comertului timpuriu cu tamâie si mirodenii dintre Africa si Asia.
Cel mai înalt dintre turnurile din caramida de lut si lemn de cedru din Shibam are înaltimea de 30 de metri. Sus, deasupra fundului vaii desertice, Shibam se afla aproape de sursele de apa, dar relativ ferit de inundatii, iar umbrele aruncate de cladirile înalte ofera racoare strazilor fierbinti de dedesubt.
Locuitorii orasului înca urmeaza în mare parte modelul de viata traditional, în unele cazuri pâna la 40 de membri ai familiei locuind în aceeasi cladire. Orga-nizarea spatiului este nu doar interesanta si insolita, ci de-a dreptul fascinanta pentru vizitatorii veniti din alte zone culturale.
Animalele si uneltele sunt tinute la parter, alimentele sunt depozitate la al doilea nivel, iar vârstnicii locuiesc la al treilea. Al patrulea este folosit pentru divertisment, iar nivelurile superioare sunt ocupate de familii mai tinere, de proaspat casatoriti!
În prezent, strazile sunt prea înguste pentru circulatia rutiera, dar Shibam este în mare parte autosustenabil: fermierii si negustorii sai deservesc populatia mica, iar multi barbati sunt angajati la coacerea caramizilor de paie si lut folosite în constructii. Zgârie-norii din Shibam ramân o dovada a triumfului arhitecturii traditionale, un simbol al adaptarii cu succes a tehnicilor de constructie la mediul ostil al desertului, mentinând în acelasi timp un estetic atractiv.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii