Treizeci si trei de renumiti universitari si oameni de stiinta din întreaga lume au postat, pe 27 ianuarie 2025, pe platforma de partajare a rezultatelor activitatilor de cercetare „arXiv” a Universitatii Cornell (Ithaca, statul New York), articolul comun intitulat „Noua stiinta a fenomenelor aerospatiale-submarine neidentificate (UAP)”.
Oficial „fenomen anomal neidentificat” (UAP), cunoscut anterior ca OZN, este un fenomen global, semnalat de foarte mult timp, care nu numai ca a fost observat de profesionisti, oameni de stiinta si astronomi, dar a fost si studiat de acestia. De câtiva ani exista, în plus, o serie de eforturi academice si private, serioase, pentru a studia stiintific UAP folosind o gama diversa de instrumente stiintifice.
În prezentarea articolului impresionant, de 158 de pagini, cu 435 de referinte, scrie: Dupa zeci de ani de demitizare si secretizare, a devenit clar ca un numar semnificativ de guverne ale lumii iau în serios fenomenele aerospatiale si submarine neidentificate (UAP), cunoscute anterior ca obiecte zburatoare neidentificate (OZN), dar înca stiu putine despre ele. Drept urmare, aceste fenomene atrag din ce în ce mai mult atentia oamenilor de stiinta din întreaga lume, dintre care unii au facut recent eforturi de cercetare pentru a monitoriza si a studia stiintific UAP.
Studii si proiecte
În articolul la care ne referim, sunt trecute în revista si rezumate aproximativ 20 de studii guvernamentale istorice datând din 1933 pâna în prezent (în Scandinavia, Al Doilea Razboi Mondial, SUA, Canada, Franta, Rusia, China), mai multe studii de cercetare istorica privata (Franta, Marea Britanie, SUA) si eforturi de cercetare stiintifica, atât recente, cât si actuale (Irlanda, Germania, Norvegia, Suedia, SUA).
Procedând astfel, obiectivul autorilor este de a clarifica naratiunea stiintifica globala si istorica existenta în jurul UAP. Studiile variaza de la dezvoltarea si desfasurarea investigatiilor de teren pâna la colectarea si analiza rapoartelor martorilor din întreaga lume. Se înlatura ideea gresita comuna ca UAP-urile sunt un fenomen american si se arata ca UAP pot fi si au fost investigate stiintific. Scopul acestui demers este de a permite studiilor viitoare sa se bazeze pe marea profunzime a experientei anterioare documentate.
În cadrul articolului sunt detaliate subiecte precum: Ce sunt UAP? Eforturi guvernamentale de a studiu UAP, cu exemplificari din Scandinavia si Al Doilea Razboi Mondial. Pentru SUA: Statia Biroului Meteorologic OZN, observatiile din 1947, raspunsul Guvernului SUA, proiectele SIGN, Green Fireballs, Twinkle, Grudge, BlueBook, Conferinta Asociatiei Americane pentru Avansul Stiintei, Întâlnirea de la Pocantico si Programul AATIP.
Pentru Canada se detaliaza proiectul Magnet; pentru Franta: vulnerabilitatea si interesul stiintific în spatiul aerian, crearea unei structuri publice (GEIPAN), organizatiile private, evolutia studiului UAP în perioada 1977-2024. Se prevede câte un capitol pentru Rusia si China, ca si pentru un rezumat al studiilor guvernamentale. Articolul continua cu cercetari pe teren. Aici, între programele academice/universitare sunt tratate proiectul Hessdalen din Norvegia, colaborarea Universitatii Albany cu proiectul UAPx, proiectul IFEX din Germania, SETI din Irlanda, proiectul Galileo de la Universitatea Harvard, proiectul VASCO din Suedia.
Exista si programe private ca studiile Hudson Valley – Pine Bush (1980-2003) ca si altele. Un capitol separat este destinat organizatiilor implicate: Institutul American de Aeronautica si Astronautica (AIAA), Centrul National de Raportare a Aviatiei asupra Fenomenelor Anomale (NARCAP), Coalitia stiintifica pentru studii UAP (SCU), 3AF-SIGMA2 din Franta, Societatea pentru studii UAP (SUAPS), Fundatia Sol, ca si altele. Capitole aparte sunt dedicate fenomenelor neidentificate trans-mediu si subacvatice, abordarii prin stiinte sociale, metodologiei stiintifice si instrumentelor utilizate. 17 anexe sunt consacrate unor mari personalitati care s-au consacrat studiului stiintific al UAP/OZN.
În introducerea articolului se arata ca fenomenele aeriene neidentificate (UAP), care au fost numite apoi, de catre Congresul Statelor Unite, fenomene aerospatiale-submarine neidentificate, pentru a sublinia caracteristicile lor multimedia, sunt în prezent numite, mai simplu, fenomene anomale neidentificate. Desi faptul nu este cunoscut pe scara larga, UAP au fost observate si raportate de secole.
Investigatia asupra rapoartelor de obiecte neobisnuite si fenomene luminoase de pe cer a dus la identificarea, caracterizarea si întelegerea stiintifica a unui numar mare de fenomene aeriene si astronomice, cum ar fi: planetele, cometele, asteroizii si meteorii, aurorele, norii lenticulari, parhelia si fenomenele de halo, fulgerele globulare, luminile de cutremur, focul Sfântului Elmo etc. Câteva dintre aceste din urma exemple au fost considerate pâna recent pseudostiintifice, dar acum sunt recunoscute de comunitatea stiintifica drept fenomene reale demne de studiat. Si pâna astazi, a ramas un reziduu de fenomene care continua sa sfideze explicatiile.
Studiul UAP sufera de doua dificultati principale. În primul rând, fenomenele nu sunt nici repetabile, nici controlabile. Acest lucru face ca strângerea datelor stiintifice sa fie extrem de dificila, deoarece trebuie sa ne resemnam sa amenajam statii de observare si sa asteptam evenimente. În unele cazuri, colectarea de date privind UAP-uri este similara cu colectarea datelor despre cutremure, unde gravitationale, materie întunecata sau evenimente astronomice rare, cum ar fi supernove, cu exceptia faptului ca observarea unui anumit UAP de interes este potential mai rara.
A doua dificultate este ca s-a afirmat adesea ca rapoartele martorilor nu sunt despre fenomene anormale si pot fi explicate cu usurinta în termeni de fenomene naturale, identificari gresite, exagerari si/sau farse; prin urmare, nu sunt demne de un studiu stiintific serios. Aceasta din urma afirmatie a fost sustinuta si promovata pe scara larga de autoritati si comunitatea stiintifica de peste 70 de ani, împiedicând astfel studiul, descoperirea si întelegerea, lasându-ne în consecinta într-o stare deconcertanta si de ignoranta.
Peste 100 de lucrari de cercetare
Problema si oportunitatea cu care ne confruntam astazi este ca situatia s-a schimbat dramatic. În decembrie 2017, New York Times (NYT) a publicat un articol care a dezvaluit ca Agentia de Informatii pentru Aparare a SUA (DIA) a condus un program secret de sase ani: Programul Avansat de Identificare a Amenintarilor Aerospatiale (AATIP), dedicat studierii UAP.
Programul, care a fost condus de Luis Elizondo, s-a concentrat doar pe întâlniri militare si a functionat în cadrul programului mai extins de aplicare a sistemelor de arme aerospatiale avansate (AAWSAP), care a fost finantat cu 22 de milioane de dolari asigurati de senatorii Reid, Inouye si Stevens. Obiectivul AAWSAP a fost de a studia numeroasele aspecte ale UAP, care includeau corelatiile psihice si paranormale cu interactiunile UAP, identificând în acelasi timp „aplicatii tehnologice revolutionare potentiale folosite în viitoarele sisteme de arme aerospatiale”.
La apogeul sau, efortul a angajat 50 de investigatori cu norma întreaga (mult mai mult decât orice alt program), care au compilat cel mai mare depozit de date OZN, acoperind mai mult de 200.000 de cazuri. George Knapp, în declaratia sa la Congres, observa ca Programul AAWSAP a produs peste 100 de lucrari de cercetare privind UAP, unele dintre ele având peste 100 de pagini. El observa, de asemenea, ca primul caz investigat de AAWSAP a fost evenimentul Nimitz „TicTac” din 2004 si ca raportul despre Tic Tac si capacitatile sale, scris de oamenii de stiinta si ingineri AAWSAP, a fost de peste 140 pagini pline.
Niciunul dintre aceste documente sau rapoarte nu a fost vazut vreodata de Congres sau de public. Împreuna cu articolul NYT, Luis Elizondo a actionat pentru ca mai multe videoclipuri în infrarosu ale UAP, realizate de Marina SUA, sa fie lansate public. Mai târziu, s-a dezvaluit ca Marina SUA a avut întâlniri continue, si uneori zilnice, cu UAP care opereaza cu impunitate în spatii aeriene restrictionate si hartuieste pilotii.
În iunie 2021, grupul operativ pentru fenomene aeriene neidentificate (UAPTF) si-a prezentat raportul preliminar Congresului, reconfirmând ca aceste UAP nu sunt de origine americana si este putin probabil sa provina din orice alta tara. A fost lasata deschisa posibilitatea ca acestea sa fie nave de origine potential non-umana.
În iulie 2022 s-a înfiintat Biroul de Rezolvare a Anomaliilor pentru Toate Domeniile (AARO), pentru o diversitate de aspecte vizând studiul UAP. S-a facut public faptul ca multe informatii legate de fenomen sunt înca ascunse Congresului si marelui public. Istoria continua.
DAN D. FARCAS
Comentarii