Spania. Declasificarea documentelor militare OZN din Spania este indisolubil legata de numele ufologului Vicente-Juan Ballester Olmos, autor, inca din anii optzeci, al unor volume privind fenomenul OZN, care i-au atras recunoastere internationala. Ballester Olmos, intr-un articol din 1999, vorbea de un "model spaniol" de declasificare a documentelor OZN, in care ufologii civili si el insusi au avut un rol determinant. In rezumat, in 1990-'91, prin numeroase vizite la birourile de relatii publice si de siguranta a zborurilor de la aviatia militara, a reusit sa inoculeze decidentilor ideea utilitatii declasificarii informatiilor OZN, considerate pana atunci "confidentiale". In 1991 s-a sugerat ca documentele raspandite in diferite locuri sa fie dirijate catre un centru unic al informatiilor si sa se unifice formularele de colectare a datelor.
In mai 1991 sectiunea pentru siguranta aeriana, care era responsabila pentru tot ce era in legatura cu OZN-urile si gestiona fisierele OZN, a intocmit un memoriu, cerand declasificarea. Pe 22 mai 1992 Statele Majore Reunite ale armatei au decis scaderea nivelului de clasificare a documentelor OZN, lasand la latitudinea Statului Major al Aerului autoritatea declasificarii totale.
Sarcina realizarii declasificarii a revenit in ianuarie 1992 Sectiei de informatii de pe langa Comanda Operativa a Aerului. Lucrarile au fost conduse in primul an, intr-un mod deschis si cu o viziune de perspectiva, de locotenent-colonelul Angel Bastida, apoi de locotenent-colonelul Enrique Rocamora, cu aceeasi determinare. Ballester Olmos a avut in acest timp o colaborare apropiata cu fortele aeriene spaniole, participand activ la desecretizarea documentelor OZN intr-o pozitie in care – dupa propria sa declaratie – era in masura: "(a) sa confirme ca intregul continut al arhivelor a fost complet publicat, (b) sa accelereze in anumite perioade viteza prelucrarii, (c) sa gestioneze eliberarea mai multor lucrari si protocoale confidentiale privind modul in care militarii au tratat in trecut informatiile OZN si (d) sa determine fortele armate sa caute datele pentru a completa unele informatii lacunare OZN in cel putin trei cazuri".
Drept urmare, in perioada 1992-1999, au fost declasificate si puse in circulatie 84 de fisiere, cuprinzand 2000 de pagini, privitor la 122 de evenimente OZN din perioada 1962-1995. Ufologii civili au sprijinit prin expertiza externa analiza documentelor, ca si completarea celor insuficient documentate, prin contactarea unor baze militare, radare si complexe militare.
Procesul de desecretizare nu a mai ridicat restrictii in continuare, astfel incat, peste ani, incidente raportate curent, de fortele aeriene, de civili sau militari, au fost declasificate imediat dupa investigarea lor, un exemplu pe care Ballester Olmos il crede demn de urmat si de alte tari.
In articolul sau, Vicente-Juan Ballester Olmos a aratat intre altele cat este de usor ca o persoana surprinsa de aparitia unui fenomen neasteptat pe cer sa traga concluzii eronate. El a oferit si cateva exemple dintre cazurile aflate in documentele desecretizate.
Pe data de 8 decembrie 1980, Capitania Generala din Cadiz a primit doua telefoane. La ora 20:45 echipajul pescadorului Besugo a observat spre nord, un incendiu la nivelul marii. Impresia era cea a unui avion caruia ii luase foc motorul stang. La ora 20:50, si nava de transport Conquistador a raportat un obiect care se dezintegra deasupra navei, fenomen vazut de capitan si de operatorul radio. Ambele nave se aflau in dreptul coastelor marocane.
Cele doua incidente n-ar fi fost explicate niciodata. Dar ufologii spanioli au reusit sa faca o corelare a acestor cazuri cu un val de observatii OZN in sud-vestul Spaniei care a avut loc in acelasi timp. Mii de persoane au vazut obiecte incandescente, zburand in grup, trecand lent deasupra capetelor, in general dinspre sud-vest spre nord-est. Un astfel de fenomen este compatibil fie cu o ploaie de meteoriti, fie cu reintrarea in atmosfera a resturilor unui satelit artificial. S-a verificat ca aceasta a doua alternativa nu se confirma, deci este valabila, cel mai probabil, prima explicatie.
Pe 25 decembrie 1980, la ora 22:05, un capitan de aviatie militara isi conducea masina pe soseaua Tudela-Arguedas, cand a vazut un obiect zburator straniu. Avea un corp central mare, cu "un sistem puternic de propulsie cu reactie". In plus, el a vazut cateva obiecte luminoase mici, manevrand in formatie cu obiectul mare. Altitudinea lor a estimat-o la 1000 de metri, spre nord-nord-est. Viteza era cea a unui avion comercial. A urmarit aparitia pana ce a disparut in spatele muntilor, lasand in urma o coada luminoasa, mult mai lata decat cea a unui avion.
Si aceasta observatie, in sine, ar fi ramas neidentificata, daca nu s-ar fi facut coroborarile necesare, prin care s-a aflat ca, la ora aceea, asa cum a raportat NORAD, a avut loc reintrarea in atmosfera a rachetei utilizate la lansarea satelitului sovietic Cosmos 749. Aceasta a trecut peste Portugalia, Spania, Franta si Anglia de sud, fiind aproape sigur si ceea ce a vazut ofiterul.
Un martor civil a raportat o experienta neobisnuita, care a avut loc pe 19 august 1982, la ora 22:30. Era pe terasa impreuna cu alti sapte martori, intr-un bloc de apartamente din statiunea Blanes (Gerona), aflat cu fata spre mare, cand a auzit zgomotul unui avion si, chiar deasupra capului sau, a vazut un cerc luminos, pulsand regulat. Cu ajutorul unui binoclu el a distins un "disc cilindric" care se rotea in sensul acelor de ceasornic avand dimensiunile duble fata de un avion DC-4. Viteza si altitudinea erau constante. Apoi obiectul a facut o intoarcere, astfel incat martorii au putut s-o vada si de jos si pe partea superioara. Avea sapte sau opt "ferestre" luminate. Aparitia a putut fi urmarita cam trei minute. Martorul a facut desene ale obiectului, pe care le-a expediat intr-o scrisoare, la sediul fortelor aeriene, insotite de descrierea detaliata a evenimentului. Raportul oficial nu prezinta nicio concluzie si nu a fost realizata nicio investigatie a cazului. Totusi, o cautare in publicatiile din perioada august-septembrie 1982 a scos la iveala faptul ca au avut loc si alte observatii similare, in multe localitati din Spania de est si nord. Dar lucrurile nu se o-presc aici. Presa, confirmata de Controlul Aerian din Barcelona, a raportat ca in acea perioada au fost active in zona avioane remorcand panouri publicitare luminoase, ceea ce a dus la observatii surprinzatoare si la confuzii. Din nou, este aproape sigur ca asta au vazut si martorii din Blanes.
Au existat desigur si cazuri in care nu s-au putut gasi explicatii. De pilda, pe 23 decembrie 1985, nava de transport Manuel Soto, proprietatea companiei Transmediterránea, naviga de la Las Palmas (insula Gran Canaria) la Arrecife (insula Lanzarote). La ora 03:10, ofiterul de cart a observat la orizont ceva ce semana cu rasaritul unui corp ceresc. L-a identificat initial cu steaua Antares, dar peste zece minute si-a dat seama ca nu putea fi nici aceasta nici alta stea sau planeta. Lumina a ramas nemiscata pana la 03:25 cand a inceput sa se miste rapid. Intre timp si alti membri din echipaj au venit sa urmareasca ce anume se intampla.
Peste doua minute, obiectul a trecut chiar deasupra vasului. Toti martorii au vazut profilul sau care nu semana cu nimic cunoscut. Avea o lumina alba intensa in partea sa centrala, o lumina rosie, estompata, alaturi, ca si o alta lumina alba, mai slaba, care parea separata. Aceasta separare i-a facut pe martori sa aprecieze ca obiectul zbura foarte jos. Totusi nu se auzea niciun zgomot.
Incidentul a fost consemnat in jurnalul de bord, care a ajuns la ma-rina militara spaniola, iar de aici la aviatie. Comandamentul Aerului pentru Insulele Canare nu a gasit insa nicio mentiune a vreunui OZN la data respectiva. Nu s-au mai facut alte investigatii. Din pacate, in lipsa altor detalii, nu se pot emite alte ipoteze, iar observatia ramane neidentificata.
Examinarea tuturor rapoartelor si evaluarea lor statistica atrage atentia si asupra altor aspecte. Astfel, valul de observatii din 1968-'69 a fost cauzat – sustine Ballester Olmos – in buna masura de un comunicat de presa prin care Ministerul Aerului cerea publicului sa raporteze observatii OZN, dar si de luminozitatea spectaculoasa din acea perioada a planetei Venus si de baloane meteorologice gigant aduse de vant din Franta. Au fost puse in evidenta cauze asemanatoare si pentru alte rapoarte.
Statistica facuta asupra rapoartelor arata ca au fost 20 detectii radar neidentificate, 15 interventii ale unor avioane de vanatoare, 10 intalniri apropiate, 13 cazuri in care exista material fotografic si 28 marturii ale unor piloti civili. In afara aviatiei militare, 7 rapoarte veneau de la marina, 7 de la garda civila, 7 de la armata si 5 de la politie. Au fost explicate 85% din cazuri, majoritatea prin cauze astronomice (Venus, alte planete, stele si chiar Luna). Doua cazuri din zece au fost farse; un caz din zece confuzia cu baloane meteorologice, trei cazuri din zece au fost: rachete, avioane, inversiuni de temperatura, recaderea in atmosfera a unor deseuri spatiale, false ecouri radar, focuri de artificii, proiectoare. Proportiile sunt apropiate de cele constatate in alte tari. Oricum 15% din rapoarte n-au putut fi explicate, dintre care cinci cazuri din cauza insuficientei datelor.
DAN D. FARCAS
Comentarii