Trecând în revista explicatiile posibile pentru „fenomenele aeriene neexplicate” (FAN), studiul recent desecretizat, elaborat de serviciile de informatii militare din Regatul Unit, nu putea sa omita fulgerele globulare. La ora actuala exista mai multe teorii privind acest fenomen, nici una nefiind în stare sa-i dea o explicatie completa. Totusi, autorii studiului considera ca multe FAN ar putea fi fulgere globulare. Se spune ca ele ar putea explica si „hublourile” luminoase ale OZN-urilor raportate de numerosi martori. Când un asemenea glob se apropie de obiecte bune conducatoare de electricitate, se pot produce descarcari care ar putea fi luate drept fascicule de lumina s.a.m.d…
Majoritatea fulgerelor globulare au dimensiunea unei mingi, desi se crede ca ele pot ajunge si la 15-20 de metri… Au de cele mai multe ori culoare portocalie, galbena sau alba, dar pot fi si rosii-roz sau albastru-violet si rareori de alte culori, sau de culori amestecate. Conturul lor este cetos. Pot pluti, dar se pot si deplasa cu viteze care o depasesc pe cea a sunetului. Emit un sâsâit. De multe ori nu sunt perfect sferice. Pot da impresia ca se rotesc; se pot descompune în globuri mai mici. Fulgerele globulare au o durata de viata de câteva secunde sau minute; cea mai longeviva cunoscuta a durat 15 minute. Nu sunt clare deloc conditiile în care se produc. Ele pot intra în camera si sa iasa de acolo, prin mici deschizaturi, sau se pot disipa. Au intrat si în cabina unor piloti, au oprit motorul unui avion sovietic (1956), au distrus un avion de vânatoare (1948) etc. Uneori s-a raportat o caldura degajata, alteori nu. În contact cu apa, aceasta poate fierbe. Produc arsuri serioase, pot sapa gauri în pamânt. S-au semnalat si „fulgere-ghirlanda”, cam de zece ori mai rare decât fulgerele globulare.
Memorandumul recunoaste ca o buna parte din rapoartele FAN s-au petrecut totusi în conditii în care nu se puteau produce fulgere globulare. Deci cel putin o parte din rapoartele de FAN „trebuie atribuite altor cauze”.
Autorii studiului, încearca sa prezinte drept cea mai îndreptatita astfel de cauza a FAN „plasma” – un corp gazos încarcat electric. Din pacate, si aici speculatiile continua sa abunde. De pilda, se scrie: „agregarea aerosolilor poate acumula o încarcatura electrica […] ca în norii de furtuna” transformându-se în „plasma prafoasa”. Particulele de praf s-ar organiza în interiorul volumului de plasma în structuri care ar fi responsabile de detaliile raportate ale OZN-urilor. Astfel de FAN s-ar forma cu precadere în preajma cutremurelor de pamânt, a vulcanilor, ca si în alte locuri poluate, cum ar fi carierele sau centralele electrice. Memorandumul recunoaste totusi ca „ar fi necesar un volum considerabil de efort, pentru a investiga în mod corespunzator aceasta sugestie. Privitor la ea, nu e disponibila nici o informatie critica în baza de date creata pentru acest studiu”.
Autorii studiului multiplica totusi ipotezele, afirmând ca formatiunile de plasma pot avea forme variate: inel, bumerang, cilindru etc., dar si forme triunghiulare, cu mai multe centre etc., desi recunosc imediat ca „rezultatele modelarii nu sunt decât o aproximatie, întrucât structura reala a plasmei FAN nu a fost niciodata supusa masuratorii”…
Autorii emit înca o ipoteza, si anume ca: „în anumite conditii, materialul rezidual al unui meteorit poate genera o plasma plutitoare sau un «fulger globular» în atmosfera joasa”. Meteoritii care intra în atmosfera – spun ei – „ating o temperatura foarte înalta, ionizanta, si ramân în stare gazoasa înainte de a se dispersa […] formând o plasma, vazuta ca un curent luminos, transformata (datorita variatiilor densitatii atmosferice si altor factori) într-unul sau mai multe corpuri plasmatice. Plasma formata din vaporizarea unui meteorit solid de o marime suficienta va contine milioane de particule. Aceste particule se vor fi încarcat electric” datorita frecarii, a câmpului electric pamântean, eventualelor furtuni… În consecinta, spune memorandum-ul, „Pare o posibilitate serioasa ca activitatea meteorica sa fie responsabila pentru anumite rapoarte FAN” (sublinierile noastre).
Pe lânga aceste argumente trase de par, în studiu sunt incluse si alte asemenea consideratii si calcule care încearca sa convinga (cu un succes discutabil) cititorul ca în anumite situatii „aerosolii prafosi încarcati electrostatic” sau globurile de plasma, în ciuda fragilitatii lor si a duratei limitate de viata, ar putea crea radarelor sau unui martor ocular impresia ca reprezinta un obiect solid, ori chiar un vehicul nepamântean…
Dan D. Farcas
Comentarii