Vreme de milenii, aceasta piramida a fascinat si a framântat mintile cercetatorilor. Cum au reusit constructorii antici sa ridice în doar doua decenii milioane de blocuri de piatra, unele cântarind pâna la 60 de tone, fara tehnologia moderna?
Teoriile traditionale, care presupun rampe externe si o constructie strat cu strat, nu explica eficienta incredibila a lucrarilor. Un nou studiu revolutionar ofera o viziune surprinzatoare: piramida ar fi fost construita folosind ingenioase sisteme de contragreutati si mecanisme asemanatoare scripetilor, ascunse în structura sa.
Constructie realizata din interior spre exterior
Marea Piramida, cea mai veche si cea mai vasta dintre piramidele de la Gizeh, a fost cons-truita ca mormânt pentru faraonul Khufu în jurul anului 2560 î.Hr., în urma cu aproximativ 4585 de ani. Mumia si comorile faraonului nu au fost niciodata descoperite, iar piramida a ramas cea mai înalta structura din lume timp de milenii si singura minune antica aproape intacta.
Ea este renumita pentru constructia sa precisa din milioane de blocuri de piatra si pentru pasajele interne complexe care duc la Camera Regelui. În studiul publicat în revista Nature, dr. Simon Andreas Scheuring de la Weill Cornell Medicine din New York a calculat ca vechii egipteni ar fi putut ridica si pozitiona blocuri masive într-un ritm uimitor, uneori chiar un bloc pe minut, dar a subliniat ca acest lucru ar fi fost posibil doar prin utilizarea contragreutatilor glisante, si nu prin tragere fortata, generând puterea necesara pentru a ridica pietrele la nivelurile superioare ale Piramidei lui Khufu.
Studiul a evidentiat si ele-mente arhitecturale din interiorul piramidei care sprijina acest model, identificând Marea Galerie si Pasajul Ascendent ca rampe înclinate pe unde contragreutatile ar fi fost lasate sa cada pentru a crea forta de ridicare. Anticamera, considerata mult timp un element de securitate, este reinterpretata acum ca un mecanism asemanator unui scripete, care ar fi putut ajuta la ridicarea celor mai grele blocuri.
Scheuring a indicat zgârieturi, urme de uzura si suprafete lustruite de-a lungul peretilor Marii Galerii ca dovezi ca sanii mari s-au miscat în mod repetat de-a lungul acesteia, sugerând un stres mecanic consistent cu sarcini alunecate, mai degraba decât un trafic pietonal sau o utilizare ritualica.
Daca teoria este corecta, înseamna ca Marea Piramida a fost construita din interior spre exterior, începând cu un nucleu intern si folosind sisteme de scripeti ascunse pentru a ridica pietrele pe masura ce structura se înalta.
Compromisuri ingineresti
Santurile sapate în peretii de granit ai Anticamerei, suporturile de piatra care ar fi putut sustine grinzi de lemn si o executie neobisnuit de bruta sugereaza o masinarie functionala, nu o camera ceremoniala finalizata.
În simularea lui Scheuring, frânghiile treceau peste busteni de lemn fixati în Anticamera, permitând lucratorilor sa ridice lespezi de piatra de pâna la 60 de tone. Sistemul putea fi ajustat pentru a creste puterea de ridicare atunci când era necesar – similar schimbarii vitezelor la un autovehicul. Santurile mari pentru frânghii si podeaua inegala sugereaza ca încaperea a fost odinioara conectata la un put vertical, sigilat în cele din urma, dupa terminarea constructiei.
În plus, Scheuring sustine ca întreaga structura interna a piramidei reflecta compromisuri ingineresti, nu un design simbolic. Camerele si pasajele majore se concentreaza în jurul unui ax vertical comun, dar sunt ciudat de decalate, nu perfect centrate.
De exemplu, Camera Reginei este centrata pe axa nord-sud, dar nu pe cea est-vest, în timp ce Camera Regelui se afla vizibil la sud de axul central al piramidei. Astfel de neregularitati sunt greu de explicat daca piramida ar fi fost construita ordonat, de la sol în sus, folosind rampe externe.
Într-un model traditional, constructorii ar fi putut plasa camerele oriunde, obtinând o simetrie perfecta. În schimb, decalajele sugereaza ca egiptenii antici lucrau sub imperiul constrângerilor mecanice impuse de sistemele interne de ridicare.
Teoria ofera si explicatii pentru caracteristicile exterioare bulversante, inclusiv concavitatea usoara a fetelor piramidei si modelul complex în care straturile de piatra îsi schimba treptat înaltimea.
Potrivit lui Scheuring, aceste caracteristici pot reflecta modul în care rampele interne si punctele de ridicare s-au deplasat pe masura ce piramida crestea si lespezile de piatra deveneau mai usoare, la nivelurile superioare.
De asemenea, modelul face predictii verificabile, sugerând ca nu exista camere mari nedescoperite, ascunse în nucleul piramidei – o idee sustinuta de recentele scanari cu tehnologii de ultima ora. Totusi, coridoare mai mici sau resturi ale rampelor interne ar putea exista înca în partile exterioare ale structurii, în special în zonele superioare.
GABRIEL TUDOR
Comentarii