Una dintre cele mai mari enigme ale istoriei o constituie disparitia brusca, in urma cu aproximativ 30.000 de ani, a omului de Neanderthal, o ruda apropiata a lui Homo Sapiens. In legatura cu aceasta iesire misterioasa de pe scara evolutiva a unui hominid inteligent, cu creierul aproape la fel de dezvoltat ca si al fiintei umane propriu-zise, s-au emis numeroase ipoteza, niciuna nereusind insa sa intruneasca acceptul general al specialistilor. O teorie de ultima ora, apartinand unui antropolog britanic, vine sa aprinda si mai mult spiritele.
Indiferent ca ne place sau nu, canibalismul a fost o practica uzuala in trecutul omenirii si chiar si astazi se mai practica, in regiuni uitate de civilizatie din Oceania. Obiceiul era raspandit, mai mult ca sigur, si la oamenii de Neanderthal si probabil ca lor le-a fost fatal, dupa cum sugereaza Simon Underdown, lector la departamentul de Antropologie al Oxford Brookes University. „Povestea disparitiei omului de Neanderthal este una dintre cele mai incitante din cadrul intregii evolutii umane, spune savantul britanic. Cum de a putut o asemenea specie inteligenta sa dispara atat de subit si mai ales, fara urma?”
Terifianta „boala a vacii nebune”
Pentru a da un raspuns acestei intrebari, Underdown a studiat timp de cativa ani obiceiurile tribului Fore din Papua Noua Guinee, comunitate ce practica un canibalism ritualic, si a legat concluziile obtinute de soarta omului de Neanderthal. In plus, lectorul britanic s-a bazat pe osemintele descoperite in 1999 intr-o pestera din Franta, ce sugerau ca neanderthalienii apelau si ei la canibalism. Osemintele, vechi de circa 120.000 ani, gasite in situl de la Moula-Guercy, pe malul vestic al raului Ron, i-au determinat pe antropologi sa creada ca un grup de neanderthalieni au dezosat carnea a sase semeni de-ai lor si apoi au spart oasele si craniul, cu un ciocan de piatra, pentru a scoate maduva si creierul.
Nu este clar de ce oamenii de Neanderthal se mancau intre ei, dar cercetarile intreprinse de Underdown asupra populatiei Fore l-au determinat sa creada ca in acest caz este vorba despre o practica rituala, trupul unui decedat fiind mancat de membrii familiei lui, pe considerentul ca astfel vor mosteni puterea si intelepciunea raposatului. Dar, incepand cu primele decenii ale secolului XX, antropoogii au remarcat aparitia unei boli ciudate la tribul Fore, o boala care a atins nivelul unei epidemii si a ucis sute de persoane.
Investigatiile intreprinse au demonstrat ca bizara maladie era legata de activitatile canibalistice ale aborigenilor, fiind o forma de encefalopatie spongiforma transmisibila. (TSE). Encefalopatiile spongiforme, dintre care face parte si asa-numita „boala a vacii nebune”, au aparut, spun oamenii de stiinta, in urma cu milioane de ani. In urma infestarii, creierul bolnav capata o forma similara cu a unui burete, din pricina formarii de mici orificii pe scoarta cerebrala, pe masura ce maladia evolueaza. Stadiile finale ale bolii se traduc prin tulburari psihice grave si imposibilitatea miscarilor.
Underdown a creat un model, bazat pe descoperirile facute in Papua Noua Guinee, pentru a demonstra cum raspandirea unei astfel de boli prin intermediul canibalismului ar fi putut decima populatia neanderthaliana. Din calculele sale, rezulta ca, afectata de boala, o populatie de 15000 de indivizi ar fi putut deveni non-viabila in mai putin de 250 de ani. „Encefalopatia spongiforma ar fi putut diminua drastic populatia, contribuind la extinctia ei, in combinatie cu alti factori, cum ar fi schimbarile climatice si aparitia lui Homo sapiens sapiens”, apreciaza savantul britanic.
Asemenea maladii au perioade de incubatie foarte lungi, astfel incat indivizii ar fi putut sa nu manifeste nici un simptom evident, multa vreme. Similar, oamenii care consuma carnea unor persoane bolnave de TSE nu prezinta semnele bolii imediat dupa dupa aceea. „Este cert ca neanderthalienii nu au facut nici o corelatie intre canibalism si simptomele encefalopatiei spongiforme iar acest lucru le-a fost fatal”, afirma Underdown.
GABRIEL TUDOR
Comentarii