Un clasament al celor mai interesante stiri stiintifice ale anului care a trecut e greu de facut si cu atat mai greu este sa prezici ce evenimente stiintifice vor domina anul pe care îl începem. Si totusi…
Sute de informatii stiintifice lansate de agentiile globale de stiri ne bombardeaza zilnic, ca sa nu mai vorbim de studiile realizate pe orice domeniu, de la astronomie, la arheologie, Pamant, Univers, legume si clipitul din ochi. Dar, daca ar trebui sa ne oprim la o descoperire a anului care a trecut, putem sa alegem una cu adevarat importanta: undele gravitationale. Dupa cum aflam din sursa Agerpres, anul trecut Premiul Nobel pentru Fizica a fost atribuit pentru detectarea undelor gravitationale, precum si pentru conceperea si perfectionarea detectoarelor de unde gravitationale LIGO (SUA) si VIRGO (Italia).
Distinctia a fost atribuita fi-zicianului german Rainer Weiss si cercetatorilor americani Barry C. Barish si Kip S. Thorne. Astfel, se poate spune ca a început o noua era în astronomie, odata cu detectarea în premiera a undelor gravitationale si a luminii provenite din ciocnirea si fuziunea cataclismica a doua „cadavre stelare” superdense, cunoscute drept stele neutronice, dupa cum transmite NASA. „Aceasta descoperire ofera, printre altele, si dovada ca ciocnirile dintre stele neutronice reprezinta principala sursa de aur, platina si alte elemente mai grele decat fierul din Univers”. De acum poate sa înceapa o febra a aurului în Univers, similara cu cea din Kondike, între 1896 si 1899.
Nibiru e langa noi?
O alta stire pentru cei care sunt fascinati de Univers mai mult decat de organismul uman, a fost cea referitoare la ipotetica Planeta X, denumita de unii planeta Nibiru sau Planeta 9, care ar exista undeva pe la limitele Sistemului nostru solar, compus din (doar) opt planete vizibile.
Astronomii au primit un impuls tocmai din partea NASA care crede ca Nibiru exista, avand chiar si dovezi, tocmai cand alti cercetatori sustin ca totul este o aiureala. Aflam anul trecut, dintr-un comunicat al Agentiei spatiale americane ca dovezile existentei lui Nibiru, numeroase, sunt de fapt „dovezi indirecte”, dar, cu toate acestea, ca ar fi greu sa ne imaginam Sistemul nostru solar fara aceasta planeta nevazuta. O logica oarecum contorsionata logic, de genul „ceva nu exista, dar e greu sa traim fara acel ceva”. Pentru a-i ajuta pe cercetatori în demersurile lor viitoare, NASA a realizat si un portret al planetei nevazute: ea este de aproximativ 10 ori mai masiva decat Terra si se afla la mare distanta, la marginea Sistemului Solar, de aproximativ 20 de ori mai departe de Soare decat planeta Neptun (care se afla la o distanta medie fata de Soare de 4,5 miliarde de kilometri). În plus, desi nu exista, Planeta 9 ar realiza o rotatie completa în jurul Soarelui într-un interval de timp de pana la 20.000 de ani.
Cu ochii pe Soare
Istoria se împleteste cu stiinta, atunci cand am aflat ca „prima eclipsa solara înregistrata în istorie ar fi avut loc la 30 octombrie 1207 î.Hr, dupa-amiaza”, conform unui studiu preluat de Agerpres. Ar fi, astfel, cea mai veche eclipsa solara consemnata în istorie, mai exact în paginile Vechiului Testament. De ce este importanta aceasta descoperire, daca data este exacta?
Specialistii de la Universitatea Cambridge sustin ca descoperirea i-a ajutat la explicarea unui text din Cartea lui Iosua din Vechiul Testament. În textul biblic se mentioneaza ca dupa ce Iosua i-a condus pe israeliti în Canaan – o regiune din Orientul Apropiat care cuprindea zona pe care se afla astazi Israel si Palestina – el a zis: „Opreste-te, soare, asupra Gabaonului, si tu, luna, asupra vaii Aialonului. Si soarele s-a oprit, si luna si-a întrerupt mersul, pana ce poporul s-a razbunat pe vrajmasii lui”. Si cum e greu de presupus ca Soarele si Luna s-au oprit pe cer, profesorul Colin Humphreys de la Universitatea Cambridge e convins ca „daca aceste cuvinte descriu o observatie reala, ele reflecta un eveniment astronomic important” si anume ca „soarele si luna nu au mai facut ce faceau în mod normal: ele au încetat sa straluceasca”.
Humphreys si coautorul studiului Graeme Waddington nu sunt primii care sugereaza ca acest text din Biblie ar putea face referire la o eclipsa. Însa pana acum istoricii au sustinut ca este imposibil sa stabileasca cu exactitate aceasta posibilitate. În plus, anterior s-a avut în vedere doar varianta unei eclipse totale de soare, nu si pe cea a unei eclipse inelare, cand luna trece prin dreptul soarelui însa este prea departe de acesta pentru a acoperi în totalitate discul sau, sustin oamenii de stiinta britanici de la Cambridge. Si atunci cum s-a produs datarea acestui eveniment cosmic în istorie? Cercetatorii au dezvoltat ceea ce se numeste un nou „cod de eclipsa” care ia în calcul variatiile în miscarea de rotatie a Pamantului de-a lungul timpului. Astfel s-a ajuns la rezultatul scontat: singura eclipsa inelara de soare vizibila din Canaan între anii 1.500 si 1.050 î.Hr. a avut loc la 30 octombrie 1207 î.Hr, dupa-amiaza!
În cazul în care estimarile sunt corecte, descoperirea nu numai ca stabileste momentul la care a avut loc cea mai veche eclipsa de soare înregistrata, însa le permite oamenilor de stiinta sa dateze cu mai multa exactitate domniile lui Ramses cel Mare si a fiului sau Merneptah. Cum? „Conform acestor noi calcule, domnia lui Merneptah a început în 1210 sau 1209 î.Hr. Pe baza a ceea ce se cunoaste din textele egiptene cu privire la durata domniilor lui si a tatalui sau, înseamna ca Ramses cel Mare a domnit între 1276 si 1210 î.Hr., cu o precizie de plus sau minus un an, cele mai precise date disponibile”, a explicat profesorul Humphreys.
Printre dovezile anterioare cu privire la cea mai veche eclipsa de soare înregistrata în istorie se numara cea prezentata de astronomul grec Ptolemeu care a pretins ca un astfel de eveniment a fost observat pentru prima oara de babilonieni în luna martie 721 î.Hr.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii