Emotiile bomboana pe frisca ratiunii?

          Plângem, hohotim de râs, tremuram de teama, tipam de surprindere..

          Plângem, hohotim de râs, tremuram de teama, tipam de surprindere… Sa fie acestea o mostenire a trecutului nostru primitiv? Studii recente vin sa infirme aceasta parere. Emotiile par o adevarata otrava pentru ratiune, pentru ceea ce numim inteligenta. Oare, asa sa fie?
          
          Creierul care patineaza
          
          Dimpotriva – spun cercetatorii – lipsit de un context emotional, creierul nostru ar fi ca o masina ale carei roti se-nvârtesc in gol. Exista numeroase persoane care au memoria buna, sunt inteligente, insa iau decizii foarte greu, chiar in probleme putin semnificative (de tipul „ce coafura sa-mi aleg?”, „sa citesc sau sa ma uit la televizor?”, „duminica, merg la teatru sau la prietenul X?” s.a.m.d.). Explicatia: blocajul emotiilor, al circulatiei acestora – veritabil handicap, caci ele reprezinta un remarcabil amplificator pentru activitatea cerebrala. Sunt asadar indispensabile ratiunii, ca si decriptarii lumii. Daca creierul ar trata in ansamblul lor datele venite din exterior, ar ajunge rapid suprasaturat. Dar emotiile se afla „la datorie”, tocmai pentru a-l ajuta sa faca trierea. Ele ii semnaleaza informatiile cele mai importante, susceptibile de a avea consecinte pozitive sau negative asupra vietii noastre.
          Inchipuiti-va ca ati iesit la cumparaturi si creierul e asaltat de nenumarate mesaje: e foarte cald… miroase a benzina… un barbat plimba un câine superb… se-aude muzica populara, dintr-un bloc… trebuie s-o iau la stânga… Deodata, atentia vi se focalizeaza pe masina care se indreapta spre dumneavoastra, in viteza. Aceasta inseamna ca emotia cea mai puternica a fost pusa in valoare de creier; din fericire!
          
          Ghici cine sunt eu!
          
          Emotiile ne ajuta si sa-i intelegem pe oamenii din jur. Cum ar suna un discurs fara ritm, fara variatii de ton? Modularea vocii, a gesturilor auxiliare, a expresiilor fetei scot in relief cuvintele si ideile importante, totodata relevând intentiile si starea de spirit ale interlocutorului. La fel de important ca si cuvintele este si sa stim daca acesta vrea sa ne impresioneze, sa ne ironizeze ori e furios. Mesajul implicit ne ajuta sa decriptam sensul real al cuvintelor rostite. Oamenii de stiinta au identificat chiar zone cerebrale special destinate descifrarii emotiilor celor din jurul nostru, ceea ce denota importanta problemei. Atunci când observam o persoana inspaimântata, nervoasa, fericita etc., creierul nostru recopiaza emotia interlocutorului si ne face sa o resimtim, la rândul nostru, mai mult sau mai putin accentuat. Sa recunoastem ca, deseori, ne enervam când avem in preajma un om nervos, coleric, ori ne simtim linistiti, daca interlocutorul nostru vorbeste calm, deschis. Totusi, trebuie aflat si un amanunt mai degraba insolit, foarte important: aceeasi emotie poate fi exprimata diferit, in functie de cultura, de cutumele comunitatii celui ce se exprima. Astfel, de pilda, indragostitii japonezi stau alaturi, tacuti, in timp ce la noi, multi se saruta in plina strada, fara complexe.
          
          Seiful cu fericire
          
          Lobul prefrontal stâng (al creierului) constituie una dintre zonele „rezidentiale” ale emotiilor, respectiv… responsabila cu fericirea. Exista aici o legatura strânsa cu memoria, consolidata datorita emotiilor. Nu ne amintim absolut tot ce am trait (ar fi la fel de traumatizant, ca si daca am uita tot trecutul); asadar, emotiile ne ajuta la a pune ordine in amintiri, „imprimând” de doua ori mai bine un eveniment cu caracter emotional, fata de unul neutru. De altfel, o emotie puternica se inregistreaza sub doua forme diferite. Una – in memoria constienta (numita „memoria explicita”), care inregistreaza loc, data, persoane participante la eveniment si cealalta – in memoria inconstienta („emotionala”), care inregistreaza reactiile corporale: pulsul, tremuratul mâinilor, transpiratie subita etc. Când apare un stimul ce aminteste de evenimentul respectiv – un parfum, o imagine fugitiva, o scurta succesiune sonora – ambele memorii sunt reactivate simultan, ceea ce ne face sa retraim sub o alta forma ceea ce ni s-a intâmplat cândva.