Noii vizionari, pe jumatate artisti, dar sustinuti de cercetatori, s-au gandit sa lase o urma a civilizatiei pamantene pentru civilizatiile extraterestre din viitorul indepartat. O amintire a unei lumi infloritoare care, candva, ar urma sa dispara si ea. O idee la fel de trasnita au avut si naivii vizionari ai anilor ’60, printre ei Arthur C. Clarke sau Carl Sagan, care au convins oficialii de la NASA sa plaseze pe sondele spatiale Voyager cate un disc de aur incrustat cu simboluri ale umanitatii. Ideea era ca daca vor fi descoperite de extraterestri, discurile sa le vorbeasca despre civilizatia terriana. Nu le-a descoperit nimeni pana acum si logica ne spune ca ar fi practic si imposibil de descoperit, dar, in fond, mai putem astepta vreun miliard, doi, de ani. Macar.
Pentru noua viziune, la fel de poetica precum cea veche, dar mai cu picioarele pe pamant, accentul ar urma sa fie pus nu pe simboluri absconse, ultrainteligente, asa cum au fost imaginate de Clarke si Sagan, ci pe imagini fotografice care sa vorbeasca de la sine despre o umanitate disparuta. Din tot noianul de fotografii, din miliardele de fotografii realizate azi pe tot globul, doar 100 au fost sa fie selectionate pentru a vorbi despre noi. Problema a fost una singura: care ar fi acele 100 de fotografii care sa prezinte specia si realizarile umane?
Trevor Paglen, initiatorul proiectului intitulat Last Pictures (Ultimele Fotografii) urma sa aleaga fotografiile, dar si sa le plaseze pe un satelit geostationar, astfel incat sa fie descoperite de vreun calator spatial extraterestru, mult timp dupa ce civilizatia umana n-ar mai exista. Daca acel calator spatial ar exista! Acest nou proiect se bazeaza pe ideea ca dupa miliarde de ani, toate semnele civilizatiei umane ar disparea de pe suprafata Pamantului, dar martorul tacut si singuratic ar continua sa se invarta in jurul unui Pamant pustiit. Ar fi o capsula a timpului, semn al existentei umane disparute.
Artistul Trevor Paglen, care a colaborat la elaborarea conceptului cu oameni de stiinta, antropologi, curatori si corporatii mondiale, recunoaste ca e un proiect aproape imposibil, pentru ca fiecare grup de oameni are propriile 100 de fotografii favorite si alegerea ar deveni o bariera insurmontabila. Scriitorul Anya Ventura a coordonat munca a cinci cercetatori, reducand selectia de imagini de la 10.000 la 500 si apoi la 100. „Am fost inundati de fotografii, dar nu ne-am lasat”. Dar alegerea fotografiilor a fost doar inceputul, doua imense probleme ramanand in aer: prima, cum sa fie imprimate aceste 100 de fotografii pentru a rezista miliarde de ani in spatiu? A doua, cum le plaseaza cineva pe orbita?
Picturi rupestre pentru viitor
Pentru proiect au fost contactati furnizori din industria satelitara. Astfel a fost contactata EchoStar Corporation, o companie de telecomunicatii din Colorado (SUA) care se ingrijeste si de flota de sateliti Dish Network. Dupa teste ale discului de siliciu cuprinzand cele 100 de fotografii, la sfarsitul lui 2011 au fost finalizate si pregatirile pentru satelitul EchoStar. Dupa mai multe amanari, satelitul EchoStar XVI urmeaza sa fie lansat pe 20 noiembrie de la Cosmodromul Baikonur din Kazakhstan, cu o racheta purtatoare ILS Proton Breeze M. Proiectul actual Ultimele Fotografii a fost gandit initial ca o arhiva, spune Paglen, dar pe urma „ne-am gandit sa fie ca un film mut, ca un poem. Am luat decizii estetice si am ales si fotografii care sa socheze privitorul”, explica artistul. E vorba bineinteles despre privitorul extraterestru de peste cateva miliarde de ani.
Asta daca ceea ce este socant pentru noi ar fi la fel de socant si pentru un extraterestru de peste un miliard de ani! „Am facut niste picturi rupestre pentru viitor”, mai spune Paglen, facand aluzie la picturile rupestre de la Santander, Spania. „Sunt o multime de povesti dincolo de imagini, suficiente sa-i faca curiosi pe extraterestri”. Problema este sa nu fie o fotografie prelucrata in Photoshop. Un exemplu de fotografie incitanta ar fi o lucrare a lui Malevich prezentata la Expozitia Futurista de la Sankt Petersburg, in 1915, si care, in conceptia lui Paglen reprezinta o convergenta a artei, filozofiei si stiintei. In concluzie, un proiect paradoxal despre timp si spatiu, pornit de la intrebarea arhibanala: daca ti-ar lua foc casa, ce fotografii ai salva de la incendiu?
Dar mai exista o intrebare: un satelit circumterestru are o viata scurta? EchoStar XVI va emite semnale spre Pamant 15 ani, cam prin 2027 viata lui va inceta. Va fi retras apoi spre cimitirul ramasitelor cosmice, undeva dincolo de Centura Clarke. Si de acolo, discul de siliciu ar urma sa fie recuperat de extraterestri. Daca exista extraterestri si daca vreunul, calator singuratic, va trece vreodata prin zona…
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii