Leonardo de Vinci a inceput sA lucreze la fresca „Cina cea de Taina”, in 1495 si a terminat-o dupa trei ani. De atunci, cea mai admirata, mai cercetata si mai copiata pictura din istoria omenirii nu inceteaza sa fascineze vizitatorii si specialistii deopotriva, devenind subiectul a unor teorii fascinante. Situl mentalfloss.com aduce in discutie cateva dintre cele mai putin cunoscute amanunte legate de Cina cea de Taina, dupa cum transmite si Agerpres.
Un moment culminant
Toata lumea este de acord ca Cina… descrie un moment culminant relatat in Noul Testament si anume ultima masa luata de Iisus alaturi de apostoli inainte sa fie capturat si crucificat. Mai exact, Leonardo da Vinci a vrut sa imortalizeze momentul in care Iisus le-a dezvaluit discipolilor sai ca unul dintre ei urma sa il tradeze, dar si reactiile acestora la aflarea vestii, de la soc la furie.
Desi apostolii nu sunt reprezentati cu halourile de sfinti, cum era obiceiul in cazul unor picturi renascentiste, iar sfantul Ioan este feminizat incat pare o femeie, este vorba, conform Noului Testament, de momentul care a avut loc chiar inainte de crearea euharistiei, cand Iisus isi intinde mainile spre paine si un pahar cu vin, simboluri-cheie ale sacramentelor crestine.
Ca nu este o simpla reprezentare biblica, ci mai degraba un mesaj personal ascuns de Leonardo in reprezentarea clasica, o confirma teoriile care se nasc chiar si dupa 500 de ani de la moartea artistului.
O fresca, dar nu prea
Cand vorbim despre Cina… folosim cuvantul fresca, desi termenul este inexact in acest caz. In mod normal, frescele sunt pictate pe un suport de ipsos ud. Leonardo da Vinci s-a aratat incomodat de aceasta tehnica traditionala si a hotarat sa renunte la ea.
Motivele erau cel putin doua. Primul era pentru ca dorea sa obtina o luminozitate crescuta a lucrarii in raport cu aceea permisa de metoda clasica a frescelor.
Dar motivul principal a fost altul. Stia si el, ca si toti pictorii vremii, ca cea mai mare problema a frescelor era aceea ca il obligau pe pictor sa se grabeasca pentru a-si termina opera inainte ca ipsosul sa se usuce.
Leonardo stia ca nu are de ce sa se grabeasca, pana la urma a finalizat pictura in trei ani, nu in trei zile, asa incat a fost nevoit sa abordeze o tehnica noua. Si aceasta noua tehnica a fost sa aplice vopselurile tempera direct pe piatra. A tencuit zidul din acea manastire cu un material despre care spera ca va absorbi vopselurile tempera si va proteja pictura impotriva umezelii.
Dar pictand pe tencuiala uscata, tehnica s-a dovedit neadecvata, rezultatul fiind ca, dupa putin timp, vopseaua a inceput sa se desprinda, fapt atestat in-tr-o scrisoare din 1517, adresata cardinalului din Aragona.
Distrugerea originalului
Desi pictura in sine a fost apreciata in epoca, experimentul lui Da Vinci a fost un esec. Pana la inceputul secolului al XVI-lea, pictura incepuse sa se exfolieze si sa se degradeze. La 50 de ani dupa finalizarea ei, Cina cea de Taina devenise o ruina in comparatie cu perioada sa de glorie. Iar primele tentative de restaurare i-au facut si mai mult rau.
Mai mult, in 1652, s-a decupat peretele pentru a adauga o usa in holul care duce spre sala in care se afla pictura. Asta a dus la eliminarea partii de jos din centrul picturii, inclusiv a zonei in care erau pictate picioarele lui Iisus!
De-abia in 1980 a fost demarat un amplu program de restaurare, care s-a intins pe durata a 19 ani. Cina cea de Taina a fost in sfarsit restaurata, insa a pierdut pe parcursul acestui proces cea mai mare parte din vopseaua ei originala. Asa ca aceia care admira pictura la Milano azi vad orice altceva, mai putin originalul lucrarii.
Un infractor in rolul lui Iuda
Azi se admite ca toate chipurile apostolilor s-au inspirat din modele reale. Atunci cand a trebuit sa aleaga chipul tradatorului Iuda (al cincilea de la stanga la dreapta, cel care tine in mana o punga cu bani), Leonardo da Vinci a vizitat inchisorile din Milano in cautarea infractorului cu cel mai potrivit chip pentru acel personaj. Desi nimeni nu poate spune cat mit si cat adevar exista in aceasta speculatie.
Un gest misterios
Si daca am ajuns la speculatii, iata alta: in dreapta lui Iisus, Toma sta in picioare, pictat din profil, cu un deget ridicat in aer. Ce mesaj ascunde acel deget ridicat in aer?
Unii au presupus ca acel gest „dorea sa scoata in evidenta degetul apostolului Toma, care a devenit un personaj cheie intr-o poveste biblica ulterioara, dedicata reinvierii lui Iisus. Toma nu credea ceea ce vedea si a cercetat cu degetul lui ranile lui Iisus pentru ca acea verificare sa il ajute sa creada in renasterea fiului lui Dumnezeu”. Dar degetul ridicat in aer duce cu gandul la o alta pictura celebra a lui Leonardo, ultima sa lucrare, realizata cu trei ani inainte de a muri, si anume Sfantul Ioan Botezatorul (ulei pe lemn, aflat azi la muzeul Luvru din Paris). Surprinzator, el este pictat cu acelasi gest!
Lasand la o parte faptul ca personajul este de o frumusete ambigua, fara gen, despre care nu prea poti sa stii daca este vorba despre un barbat sau o femeie! Iar daca ne intoarcem la Cina… sa ne amintim ca si sfantul Ioan este reprezentat cu aceleasi caracteristici efeminate.
Asta i-a facut pe Lynn Picknett si Clive Prince sa propuna in romanul The Templar Revelation (Revelatia templierilor) teoria potrivit careia silueta din stanga lui Iisus nu este Ioan, ci Maria Magdalena. Autorii cartii mai considera „ca pictura Cina cea de Taina este o musamalizare a adevaratei identitati a lui Iisus, operata de Biserica Romano-Catolica”.
„Pelicanul sau babita”
S-au facut speculatii si referitor la alimentele de pe masa Cinei… De pilda, ce e cu sarea varsata inaintea lui Iuda? Ea poate reprezenta „tradarea acestuia sau, intr-o versiune alternativa, este considerata un semn al ghinionului sau, prin prisma faptului ca el a fost ales dintre apostoli pentru a-l trada pe Iisus”. In mod similar, nici despre pestele servit la masa nu se stie ce era, prin urmare semnificatiile pot fi si ele controversate. „Daca era tipar, atunci el reprezinta indoctrinarea si, prin aceasta, credinta in Iisus. Totusi, daca este hering, atunci el simbolizeaza un necredincios care neaga religia”.
E cumva ca in fabula dadaista a lui Urmuz…
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii