Am scris luna trecuta despre descoperirea in Africa de Sud a ramasitelor lui Homo naledi, hominidul care a trait pe Pamânt in urma cu peste doua milioane de ani. Daca este asa, atunci leaganul umanitatii se muta in Africa de Sud. O gramada de oase ascunse pe fundul unei pesteri din Africa de Sud reprezinta o noua specie umana, cel putin asta declarau cercetatorii cu ocazia prezentarii pentru publicatia National Geographic, in septembrie, a acestei importante descoperiri. Homo naledi (naledi insemna „stea in crestere”) pare sa fi fost, dupa analiza fosilelor descoperite, un om destul de primitiv in anumite privinte: avea un creier destul de mic, umeri ca de maimuta, dar, in acelasi timp, pare destul de asemanator oamenilor de azi.
Problema care ramâne de demonstrat este aceasta: poate fi considerat „omul naledi” stramosul nostru sau doar o noua specie de primate? Cercetatorii mai au si alte intrebari la care trebuie sa gaseasca raspunsuri: In ce perioada a trait, cum se potriveste in arborele genealogic al familiei umane si cum au ajuns acele oase fosilizate in cea mai adânca si aproape inaccesibila incapere a unei grote?
De unde a pornit povestea
In urma cu doi ani, doi pasionati speologi, Steven Tucker si Rick Hunter, au intrat in pestera numita Naledi (stea in crestere), aflata la aproximativ 45 km de Johannesburg. Pestera nu era necunoscuta speologilor, ea fiind foarte populara inca din anii 60, dar cei doi sperau sa mai gaseasca vreun nou loc de trecere. In plus, erau motivati de dorinta unui antropolog din Johannesburg de a gasi noi fosile in aceasta zona.
Astfel, Tucker si Hunter au descoperit in incaperea „Spinarea Dragonului” un canal nu mai larg de 20 de centimetri care dadea in camera Dinaledi (camera stelelor). Ajungând aici, cei doi speologi au vazut sute de oase fosilizate. Mai târziu, li s-a alaturat si antropologul Lee Berger, cel care ii indemnase pe cei doi speologi sa caute fosile in Pestera Naledi.
Majoritatea cercetatorilor privesc Africa de Sud ca pe un loc interesant in istoria evolutiei umane, dar nu cel mai important. Berger, in schimb, era hotarât sa dovedeasca tocmai contrariul. E drept ca timp de 20 de ani descoperirile lui in Africa de Sud au fost nesemnificative. Dorinta sa era sa gaseasca fosile care sa arunce lumina asupra celui mare mister al evolutiei omului: originea stramosului nostru, Homo, undeva, intre doua si trei milioane de ani in urma.
La capatul cel mai indepartat al acestei evolutii se afla Australopitecus afarensis (asemanator primatelor), cu reprezentantul cel mai faimos, Lucy, scheletul descoperit in 1974, in Etiopia. Mai aproape de noi este specia Homo erectus, hominizi care stiau sa foloseasca uneltele, sa faca focul, nomazi cu creiere mari si proportii corporale ca ale noastre. Intre aceste doua repere despartite de un milion de ani, se afla Homo habilis, numit asa de Louis Leakey in 1964, pentru ca el credea ca aceasta specie hominida stia sa faca unelte din piatra, pe care le-a descoperit la Olduvai Gorge, in Tanzania.
In anii 70, echipe conduse de fiul lui Louis, Richard, au descoperit specimene de Homo habilis in Kenya, ceea ce a condus la ideea ca leaganul umanitatii se afla in Africa de Est. Ei bine, istoria devine neagra atunci când vrem sa stim cum arata omul inainte de Homo habilis. In acest sens, descoperirile au fost putine si nesemnificative, cam câte ar fi incaput intr-o cutie de pantofi, cum spunea un antropolog. Lee Berger a declarat de mai multe ori ca Homo habilis era „prea primitiv” pentru a fi pus la baza arborelui genealogic al umanitatii, alti cercetatori considerând ca acesta putea fi clasat la specia Australopitecus.
Dar opinia lui Berger a ramas singulara atunci când a pretins ca Africa de Sud este locul in care trebuie sa se caute radacinile primelor specii de Homo. Ambitia lui Berger era de a deveni un jucator important in acest domeniu, asa cum fusesera Richard Leakey si Donald Johanson, care au descoperit scheletul lui Lucy. Pentru asta avea tot sprijinul interesului public, dar ii lipsea un singur lucru: fosilele. E drept ca in anul 2008 antropologul sud-african a descoperit fosile humanoide intr-o zona denumita Malapa, la vreo 15 kilometri de Naledi. Cele doua schelete extrase, vechi de aproximativ doua milioane de ani, au reprezentat prima mare descoperire din Africa de Sud.
In cele din urma, Berger a decis ca scheletele erau din categoria Australopitecus, le-a numit Astralopitecus sediba, dar erau prea indepartate de Homo. Nu era unul de-al nostru! Nu la fel au stat lucrurile in momentul descoperirii din 2013. Ceea ce vazusera cei doi speologi era epocal. In urma excavarilor au fost scoase la lumina 1.550 de fosile reprezentând cel putin 15 schelete de hominizi: cranii, maxilare, coaste, zeci de dinti, un picior aproape complet, o mâna – apartinând unor adulti, tineri, copii. Unele fragmente de schelete pareau de om, altele de fiinte primitive, mai vechi decât Australopitecus.
In paleontologie, specimenele fosile sunt pastrate la secret pentru putea fi analizate si catalogate in liniste de specialisti. Dupa acest protocol, raspunsurile legate de misterul fosilelor din Nalebi ar putea veni peste ani, daca nu peste decenii. Berger dorea ca descoperirea sa fie facuta publica pâna la sfârsitul lui 2014, adica atunci când se implineau exact 50 de ani de la publicarea descoperirii lui Louis Leakey, Homo habilis. Dar si pentru ca, in acest fel, numele Berger sa fie legat de descoperirea celui mai vechi humanoid din lantul evolutiei umane. In cele din urma, anuntul descoperirii „omului naledi” avea sa fie facut la jumatatea lunii septembrie a acestui an, chiar daca pâna la dezlegarea misterului legat de cel mai batrân hominid descoperit in Africa de Sud vor trece ani, daca nu decenii.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii