Dupa ce au pierdut batalia din Atlantic in timpul celui de-al doilea razboi mondial, submarinele germane sunt pe cale de a elimina concurenta mondiala. {i asta datorita noilor modele care intra in dotarea marinei militare, echipate cu pile cu combustibil. (Comenzile din partea unor tari precum Italia, Portugalia, Grecia, Coreea de Sud etc. sunt ferme). Submarinul V-31 isi produce propria energie electrica datorita pilelor cu combustibil. O tehnologie care promite un viitor stralucit si automobilelor sau aparatelor portabile dar care si-a gasit aplicatii de anvergura doar in zborurile spatiale.
E vorba de pile de tip PEM (alimentate cu oxigen si hidrogen), constituite dintr-o multitudine de celule care produc electricitate si apa care alimenteaza motoarele electrice. Intrebarea fireasca e cât timp pot evolua aceste submarine in adâncuri. E, bine, o luna, aceasta performanta fiind atinsa doar de submarinele nucleare. O adevarata revolutie pentru marina militara.
Un submarin cu propulsie Diesel nu poate sta sub apa mai mult de câteva zile, timp in care foloseste energia electrica stocata in tone de baterii voluminoase. Dupa ce energia se epuizeaza, submersibilul urca la suprafata pentru a le reincarca cu sistemul Diesel alimentat in aer si pentru a se debarasa de gazele de esapament. Datorita zgomotului produs de motor, a temperaturii ridicate a gazelor de esapament, a siajului si a expunerii la radar, submersibilul devine vulnerabil. Detectat, e o prada aproape sigura.
Pila cu combustibil elimina acest pericol. V-31 este dotat cu noua module cu o putere de 30-40 kw fiecare (un modul e prevazut cu zeci de celule) si poate parcurge 3000 de mile maritime (aproximativ 5500 de km) fara sa urce la suprafata in acest timp. Autonomia sa e limitata insa de cantitatea de oxigen si hidrogen aflata la bord. Un alt atu al pilelor il constituie absenta zgomotului produs de reactia electrochimica si "semnatura termica" de 80 grade C fata de 600 grade C in cazul motorului Diesel. Pentru a realiza acest tip de pila electrica, inginerii de la Siemens au inceput sa lucreze inca din 1960. Cu o rabdare si o meticulozitate specifice nemteasca…
Rezultatul, o adevarata bijuterie tehnologica. Una din problemele cu care s-au confruntat specialistii a constituit-o hidrogenul, un gaz extrem de volatil. In acest caz, au gasit solutia. Nu l-au stocat la presiune inalta de 350 sau 700 de bari asa cum se intâmpla in cazul pilelor destinate automobilelor, ci l-au inmagazinat sub forma de hidruri metalice. O solutie 100% originala in cazul sistemului pilelor electrice ale submarinelor. E vorba de "bureti" de mari dimensiuni constituiti din lantan si nickel in care e integrat hidrogenul in conditii de mica presiune (câtiva bari), ceea ce reprezinta un element de securitate garantat.
Hidrogenul e eliberat prin actiunea caldurii degajate de functionarea pilei. Greutatea hidrurilor e o alta problema: 80 de tone! Cercetatorii intentioneaza sa testeze alte metale mai usoare precum zirconiu sau magneziu. In cazul magneziului, e nevoie insa de mai multa caldura pentru a asigura stocarea reversibila. Cât priveste saturarea "buretelui" metalic, procesul e foarte lent. Câteva ore fata de câteva minute in cazul hidrurilor actuale. Referitor la oxigen, acesta e stocat sub forma lichida in rezervoare criogenice instalate intre coca etansa (partea exterioara) si superstructurile submarinului.
Comentarii