Un maestru bucatar spaniol pe nume Ángel León, devenit renumit servind fructe de mare „inovatoare”, a descoperit ca semintele de iarba de mare au cu 50% mai multe proteine decât orezul, iar planta stocheaza carbonul mult mai repede decât o padure tropicala. Ar putea fi cerealele marine comestibile?
Testele de laborator au indicat potentialul lor extraordinar: fara gluten, bogate în acizi grasi omega-6 si omega-9, continut cu 50% mai mare de proteine decât orezul comun, la care adaugam cresterea fara apa dulce sau îngrasaminte.
Într-o lume alcatuita trei sferturi din apa, în cea mai mare parte marina, iarba de mare ar putea transforma fundamental modul în care privim oceanele. Acesta ar putea fi începutul unui nou concept de a întelege marea ca pe o gradina.
Redescoperite în 2017, ciudatele cereale marine constituiau odinioara baza alimentatiei pentru populatia Seri, care traia în Golful California din Sonora-Mexic, singurul caz cunoscut al unui bob originar din mare folosit ca sursa de hrana umana.
În Golful Cádiz, planta odinioara abundenta fusese redusa la o suprafata de doar patru metri patrati, reflectând un declin observat în întreaga lume, din cauza activitatii umane crescute de-a lungul coastelor si a cresterii constante a temperaturii apei. Impactul plantei s-ar putea extinde însa mult mai departe de alimentatia umana.
Capabila sa capteze carbonul de 35 de ori mai rapid decât padurile tropicale si descrisa ca un „instrument incredibil” în combaterea crizei climatice, iarba marina absoarbe anual 10% din carbonul oceanului, în ciuda faptului ca acopera doar 0,2% din fundul marii.
Iarba de mare din zonele de coasta „colecteaza” aproape 900 de milioane de obiecte de plastic pe an doar in Marea Mediterana. Resturile de plastic care ajung pe fundul marii parasesc mediul marin prin ajungerea la mal a ierbii de mare, modul in care actioneaza algele reprezinta o purificare continua a apei din mari si oceane.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii