Inefabila masinarie numita inteligenta

    
     Fizicianul Albert Einstein, teoretician, deci gânditor pur, a fost declarat Omul Secolului, secol care, iata, se stinge, peste vreo trei sute de zile. Iar exploziile pornite din mintile lui Rutherford si Fermi (radioactivitatea), ale lui Alan Turing (computerele), Brattain, Bardeen si Shokley (tranzistorul, deci microelectronica), Hubble (astronomia), ale astroinginerilor americani si sovietici („Al saselea continent”, adica cosmosul din jurul Terrei, dar si pasul pe Luna, dar si sondele-robot trimise catre Marte, Venus, Jupiter, Uranus), Fleming, Crick si Watson (medicina si genetica) au declansat o avalansa a ratiunii ale carei efecte sunt greu, chiar imposibil de prevazut.
    
     Fizicianul Albert Einstein, teoretician, deci gânditor pur, a fost declarat Omul Secolului, secol care, iata, se stinge, peste vreo trei sute de zile. Iar exploziile pornite din mintile lui Rutherford si Fermi (radioactivitatea), ale lui Alan Turing (computerele), Brattain, Bardeen si Shokley (tranzistorul, deci microelectronica), Hubble (astronomia), ale astroinginerilor americani si sovietici („Al saselea continent”, adica cosmosul din jurul Terrei, dar si pasul pe Luna, dar si sondele-robot trimise catre Marte, Venus, Jupiter, Uranus), Fleming, Crick si Watson (medicina si genetica) au declansat o avalansa a ratiunii ale carei efecte sunt greu, chiar imposibil de prevazut.     
     Dar nu numai omul este proprietarul fabuloasei, inefabilei masinarii numita inteligenta. Ruda sa cea mai apropiata, cimpanzeul, nu prezinta doar o colectie de stereotipii dinamice, dezvoltate pentru a supravietui, ci traieste, are viata lui intelectuala, dezvolta chiar cultura-i proprie – cum demonstreaza, recent, o echipa de zoologi condusa de Jane Goodalh! Adica se doteaza cu un set de matrici de comportare dincolo de cautarea hranei, ritualurile de împerechere, chiar momentele de relaxare ale grupului, care sunt momente ale vietii propice dezvoltarii unei culturi primitive – au stabilit zoologii, descoperind nu mai putin de 39 de trasaturi dobândite, de la pocnitul din degete pentru a comunica pâna la utilizarea unor unelte sau a crengilor pentru a-si construi adaposturi sumare.     
     Iar soriceii de care se ocupa Joseph Z. Tsien, neurobiolog la Princeton au ceva si mai special: inteligenta dobândita, cu care universitarul american îi dopeaza, prin largirea memoriei cu care natura i-a dotat pe soricei. Pornind de la principiul – tot mai acceptat – ca memorie înseamna inteligenta (valabil si pentru oameni!), domnul Tsien a actionat asupra receptorilor NMDA din creierele micilor rozatoare, dar a actionat la nivelul când animalele erau în stadiul de ou fertilizat, deci înainte de a se naste a „scaldat” ouale cu o solutie de gene (se numeste NR2B) iar animalele care s-au dezvoltat ulterior au prezentat „ferestre” mai larg deschise spre fluxul neurotransmitator. Supersoarecii au aparut astfel pe lume, deschizând calea viitorului Superman. Las la o parte delfinii, caracatitele si câinii – inteligenta lor este demonstrata – si va mai spun câteva cuvinte despre papagali. De fapt despre doi papagali, Alex, un „batrân” de 23 de ani, si Griffin, un tinerel de 4 ani, ambii proprietate a doamnei Irene Pepperberg, care este si dresoarea lor, dar si observatoare atenta a comportamentului micilor pasari. Sub ochii camerelor de luat vederi cei doi papagali au facut, nu de mult, o demonstratie care a facut senzatie, povestea poposind si în paginile minunatei reviste Discover. „Ce au în comun aceste obiecte? a fost întrebat, în limba pe care stie (engleza), papagalul Alex. „Forma” – a venit raspunsul clar, limpede, articulat. „Prin ce difera?” – vine a doua întrebare. „Culoare” – raspunde sec Alex – cele doua triunghiuri de plastic sunt, într-adevar, unul galben si unul albastru. Mai mult, când Alex se plictiseste de camera în care sta, cere limpede, în englezeste: „Merg în camera cu copac”. Bineînteles, în cladirea laboratorului exista o încapere cu un arbore decorativ, deci un copac. Iar Griffin a fost capabil de o performanta si mai naucitoare: ca sa ajunga la o nuca pe care o vedea într-o oglinda a actionat un dispozitiv cu un zavor lucrând de-a-ndoaselea, adica constient ca se orienteaza dupa o imagine oglindita! Amândoua pasarile apuca cu ciocurile taste si butoane pentru a ajunge la apa sau hrana, ba chiar si pentru a porni un magnetofon: Alex si Griffin sunt mari melomani. „Nu numai ca înteleg o multime de cuvinte englezesti” spune educatoarea lor, nu numai ca le pronunta perfect (cu accent distins, de Oxford) dar raspund la comenzi si cereri complexe, si efectueaza actiuni concrete, care presupun, fara doar si poate, inteligenta.     
     „Animalele nu gândesc”, iata deci înca o dogma depasita – o alta perdea întunecata trasa de pe ochii nostri, cu alta fereastra care se deschide, poate spre universal, concept pe care îl dezvolta, cândva neurobiologul român dr. Dumitru Constantin: inteligenta materiei.