Planul regelui Manuel si strategia lui s-au dus de rapa intr-o secunda. In secunda cind, refuzat de conducatorii Calicutei de a fi bagat in circuitul comercial zonal, Vasco da Gama s-a angajat intr-o actiune brutala ce nu putea duce la nimic bun, nicidecum la vreo perspectiva roz pentru viitorul portughezilor pe aceste meleaguri. Actiunea a constat in uciderea a 800 de pescari si bombardarea timp de doua zile a Calicutei.
Dupa care, fara sa mai astepte sa admire rezultatele „inteligentei” sale initiative, da Gama si-a luat flotila si a plecat spre Cochin. Se astepta ca regele local sa-l primeasca plin de admiratie pentru geniul sau militar si sa-i puna totul la picioare. Planul acesta trebuie sa fi fost, deoarece da Gama stia ca orasul Cochin este un mare rival al Calicutei. Se astepta oare sa fie primit ca un invingator, avand in vedere ca produsese destule pagube unui oras cu care Cochin se avea la cutite? Probabil ca asa s-a gandit, analizand gresit datele din teren si evident, ca si in cazul actiunilor de azi in spatii exotice, fara o cunoastere exacta a culturii si a naturii oamenilor de pe acele locuri.
Daca ar fi cunoscut mentalitatea localnicilor, Vasco da Gama, celebru navigator si mediocru militar, ar fi trebuit sa banuiasca macar ca regele din Cochin nu-l va baga in seama si nu se va lasa impresionat de actiunea sa din Calicut. Lucru pe care, de altminteri, l-a descoperit imediat ce a ajuns in Cochin, in momentul in care a aflat direct, nu prin intermediari, ca regele local nu intentioneaza sa faca nici un fel de afaceri cu portughezul. In fata acestui neasteptat raspuns transant, ce putea face da Gama?
Sa bombardeze si Cochinul era destul de riscant, avand in vedere ca dinspre Calicut nu aveau cum sa soseasca cele mai calde sentimente. Nedorind sa se lase prins in cleste, da Gama a ales varianta de a-l ignora complet pe regele din Cochin, macar aceasta putere o avea, si de a construi un depozit de marfuri fortificat, asta inainte de a pleca spre Cannanore. Pentru apararea portului Cochin, s-a gandit ca un singur escadron este suficient.
Nici in acest caz socotelile sale nu s-au potrivit cu cele din port. Pentru ca nici n-a apucat bine sa se apropie de Cannanore, ca omul lasat in fruntea escadronului din Cochin si-a abandonat postul si misiunea si a plecat cu oamenii sai, pentru a pune la cale unele raiduri pe coasta Arabiei. Oamenii erau infometati de actiuni, din care putea iesi si un banut cinstit, si preferau adrenalina decat sa putrezeasca in fortul din Cochin.
La scurt timp dupa plecarea escadronului portughez, orasul a fost cucerit de fortele din Calicut ale caror sperante de a se confrunta cu navele portugheze fusesera spulberate o data cu plecarea spre Cannanore a flotei lui da Gama. Rivalitatea dintre cele doua orase era la acea vreme atat de mare, incat n-a contat faptul ca regele din Cochin nu pactizase cu dusmanul portughez. Armata din Calicut era chitita sa distruga complet portul rival si asa s-ar fi intamplat daca in Cochin n-ar fi ajuns, tocmai la timp, sase vase portugheze.
Considerand ca o confruntare cu noii sositi n-ar fi tocmai necesara, atacatorii din Calicut s-au retras, dar luptele dintre cele doua orase au continuat o bucata de vreme, si dupa ce vasele portugheze au parasit Cochinul, pentru a inceta doar o data cu sosirea primului Vicerege portughez, Francisco de Aleida. Responsabilitatea acestuia, printre altele, era sa domoleasca ambitiile si tendintele acaparatorii ale capitanilor de vase, actiuni care au creat in zona o atmosfera incarcata si potrivnica din partea locuitorilor din tara mirodeniilor.
O istorie intunecata, de confruntari armate si mult sange, pentru acapararea unei piete la care visasera multi, dar numai in culori pastelate si in arome exotice. (Va urma)
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii