Da-i unui individ macar putin orgolios o doza minima de autoritate asupra unor subalterni si in scurt timp lucrurile o vor lua razna de-a binelea! Probabil cu totii cunoasteti astfel de exemple. Putem sa le numim betia puterii, complex de superioritate, invidie ori razbunare – cert e ca un asemenea statut pe care, sa recunoastem, foarte multi si-l doresc (acela de „sefulet” peste niste persoane, daca se poate, chiar inteligente, scolite, dar pe care ei sa le poata umili cumva) altereaza pana la putrefactie ireversibila fiinta umana. Exemple concrete, reiesite dintr-un studiu in acest sens!
Politista din parcare. E un fel de „auxiliar” de politist, dar poarta uniforma, e… femeie si are un rol vital pentru omenire (asa crede ea!). Drept urmare, nu zambeste niciodata cand e in exercitiul functiunii, te arde cu o amenda usturatoare, daca ai depasit stationarea cu 30 de secunde ori daca o roata se afla cu 2 centimetri „prea” la stanga ori la dreapta. Gradatul din armata e o „varianta” a personajului descris mai sus si poate fi chiar mai periculos. Gradatul care are pe mana trupa de soldati dupa ce cadrele militare termina serviciul zilnic e un mic tiran, de regula si analfabet, care te tavaleste la propriu prin noroaie si apoi te trage la raspundere ca ai uniforma murdara si botita.
Secretara are si ea autoritatea ei si un orgoliu supradimensionat, dupa importanta pe care si-o atribuie singura, de obicei in functie de rangul directorului (primarului, patronului etc.) pe care-l slugareste neconditionat. Vrei sa intri la sefu’? Da’ ce treaba ai? Ah, dar nu, acuma seful e foarte ocupat si nu poate primi… Cunoasteti „placa”, nu?
Functionara de la ghiseul public e cea care ne face zile fripte mai intotdeauna. Pentru ca mereu e ocupata pana peste cap, iar nervoasa si mai si! Mereu iti lasa impresia ca o deranjezi, ca iti face un mare-mare serviciu, chiar daca asta e meseria pe care singura si-a ales-o si de pe urma careia castiga o leafa. Si, ma rog, plocoanele adiacente.
Responsabilul de raion din supermarket. Nu prea are treaba neaparat cu clientii, decat in masura in care vrea sa-ti arate cat de important e el. Si vrea! Micul infern se naste insa imediat ce un angajat oarecare (daca e student cu norma part-time, cu-atat mai mare ii va fi satisfactia) ii iese in cale. Bineinteles ca acela niciodata nu-si va face treaba astfel incat sa fie pe placul sefuletului, asa ca la potopul de reprosuri se va adauga intotdeauna avertismentul-amenintare cat se poate de explicit: „Nu-ti convine? Afara asteapta o suta de oameni sa fie angajati!”
* * *
Exemplele, spuneam, sunt absolut autentice, insa, din nefericire, ele reprezinta doar o parte din situatiile profesionale de acest gen. De la – sa spunem – bodyguardul care asigura „spatele” cocalarului plin de bani si de ghiuluri si vatmanul tramvaiului 41 („Manipulant!” – m-a corectat cu repros unul dintre ei.), pana la invatatoarea care iti besteleste copilul ca la satra, apoi are pretentia sa-i cumperi cadouri „adevarate” de cel putin sase ori intr-un an scolar!…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii