Imagini fara precedent ale Soarelui, obtinute de sonda solara Parker, apartinând NASA, scot la iveala eruptii de plasma care se acumuleaza unele peste altele, un vânt solar vizibil în cele mai subtile detalii: cele mai apropiate imagini ale Soarelui realizate vreodata sunt o adevarata mina de aur pentru oamenii de stiinta.
Realizate de sonda Parker în timpul unui survol la cea mai mica distanta de Soare din istorie, care a trecut prin coroana sau atmosfera solara, pe 24 decembrie 2024, aceste imagini, publicate recent de NASA, ar trebui sa aprofundeze întelegerea noastra asupra vremii spatiale si sa ajute la o mai buna protejare a Pamântului de amenintarile solare.
„Asteptam acest moment de la sfârsitul anilor 1950”, a declarat Nour Rawafi, om de stiinta din cadrul misiunii Parker. Alte sonde spatiale au studiat Soarele înaintea sondei Parker, dar de la o distanta mult mai mare.
Lansata în 2018, misiunea a fost numita în onoarea astrofizicianului american Eugene Parker, care a descris pentru prima data fenomenul vânturilor solare – fluxuri continue de particule emanate de Soare – în 1958.
Sonda Parker a intrat recent pe orbita sa finala, ceea ce a adus-o la aproximativ 6,1 milioane de kilometri de suprafata Soarelui. Acest record de proximitate a fost atins pentru prima data în Ajunul Craciunului din 2024 si a fost repetat de doua ori de atunci, în martie si iunie, într-un ciclu de 88 de zile, informeaza AFP/Agerpres.
Pentru a exprima mai bine magnitudinea acestei reusite, daca distanta dintre Pamânt si Soare ar fi de un kilometru, Parker a trecut la doar aproximativ 40 de metri de stea.
Camera unica a navei spatiale, WISPR (Wide-Field Imager for Parker Solar Probe), a surprins imagini în timp ce Parker explora stratul exterior al atmosferei Soarelui, numit coroana.
Editate într-un videoclip scurt de câteva secunde, aceste noi imagini dezvaluie pentru prima data la rezolutie înalta eruptii de masa coronala (CME) – ploi imense de particule ionizate care joaca un rol în aparitia fenomenelor meteorologice spatiale.
Aceste eruptii sunt responsabile în special pentru spectaculoasele aurore boreale vizibile în mare parte a lumii în luna mai a anului trecut. „Avem mai multe CME suprapuse una peste alta, ceea ce le face atât de unice”, „Este cu adevarat incredibil sa vedem aceasta dinamica la lucru.”, explica Nour Rawafi.
Consecinte grave
Un alt detaliu izbitor: vântul solar, vizibil în imagini ca un flux venind dinspre stânga, urmeaza o structura numita „foaie de curent heliosferic” sau „foaie de curent interplanetar” – o granita invizibila unde câmpul magnetic al Soarelui se deplaseaza de la nord la sud.
Acest lucru este crucial de studiat, deoarece joaca un rol cheie în propagarea eruptiilor solare si impactul lor potential asupra Pamântului.
Vremea spatiala poate avea într-adevar consecinte grave: poate supraîncarca retelele electrice, poate perturba comunicatiile si poate deteriora satelitii.
Cu mii de sateliti suplimentari programati sa intre pe orbita în urmatorii ani, urmarirea lor si prevenirea coliziunilor devine din ce în ce mai complexa, în special în timpul perturbatiilor solare, care le pot schimba usor traiectoria.
Nour Rawafi este deosebit de entuziasmat de ceea ce urmeaza, deoarece Soarele se îndreapta acum spre minimul ciclului sau de activitate, asteptat în cinci pâna la sase ani.
Unele dintre cele mai extreme furtuni solare au avut loc în timpul acestei faze descendente, cum ar fi faimoasele „furtuni de Halloween” din 2003, care i-au obligat pe astronautii de pe Statia Spatiala Internationala sa ia masuri de precautie suplimentare împotriva radiatiilor.
„Capturarea uneia dintre acele eruptii gigantice… ar fi un vis”, marturiseste omul de stiinta.
Parker are înca mult mai mult combustibil decât se astepta initial si ar putea continua sa functioneze timp de câteva decenii, pâna când panourile sale solare se vor degrada.
Când misiunea sa se va încheia, sonda se va dezintegra încet pâna când va deveni, potrivit lui Nour Rawafi, „parte a vântului solar în sine”.
NICUSOR DINCA
Comentarii