Inaltat pe malul nordic al raului Tagos din Lisabona, Monumentul Descoperirilor (Padrao dos Descombrimentos) atrage admiratia celor care se opresc in dreptul lui atat prin frumusetea sa impunatoare, cat si pentru intreaga simbolistica. Aflat intr-o vecinatate ilustra, respectiv Turnul Belem si Manastirea Jeronimos, monumentul este, fara indoiala, un simbol al Portugaliei si al indraznetei sale istorii.
Se stie ca porturghezii au fost navigatori priceputi, exploratori prolifici si tara lor, in special orasul Lisabona, a fost o adevarata poarta spre Lumea Noua. In secolul al XV-lea, multi dintre ei, sprijiniti baneste de printul Henry Navigatorul, au pornit de aici ca primi corabieri pe rute considerate imposibile, descoperind locuri a caror existenta nu era cunoscuta pe batranul nostru continent.
In anul 1488, Bartolomeu Dias a ajuns la Capul Bunei Sperante si a intrat in Oceanul Indian, dupa 10 ani Vasco da Gama a condus prima flota in jurul Africii pana in India si, ceva mai tarziu, Fernando Magellan a facut o grandioasa calatorie peste Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific, fiind primul care a ocolit globul aproape complet. S-au organizat ulterior si alte expeditii, in 1542 ajungandu-se in Japonia si descoperindu-se numeroase insule indepartate.
Acesti temerari spintecatori de valuri si alte stralucite personalitati ale culturii nationale apar simbolic pe monumentul situat la confluenta raului Tajo cu marea, locul de unde au pornit mari exploratori ai lumii, celebrandu-se astfel Epoca Descoperirilor Portugheze.
Cu toate ca monumentul este relativ nou, fiind ridicat in 1960, ideea construirii sale este mai veche. Cu circa 21 de ani in urma se luase o hotarare in acest sens, cu ocazia Expozitiei Mondiale din 1940, decorarea structurii cazand in sarcina sculptorului Leopoldo de Almeida. Initial monumentul era de fapt o macheta plasata in Prova de Imperio, dar, dupa dezasamblarea sa in 1943, s-a considerat ca cel mai bun loc pentru amplasare, un loc incarcat de semnificatii, este cel in care se afla acum.
Constructia noului monument s-a decis in 1958, urmand ca prin aceasta sa se comemoreze cinci secole de la moartea infantelui Henry Navigatorul. Proiectul apartinea arhitectului Jose Angelo Cottinelli Telmo si apoi lui Antonio Pardal Monteiro, statuile purtand semnatura aceluiasi Leopoldo de Almeida. Monumentul reprezinta o corabie cu trei panze, gata de plecare, avand sculptate de o parte si de cealalta figuri istorice importante. Printre personalitatile reprezentate pot fi amintiti regele Manuel I ducand o sfera armilara, poetul Camőes cu versuri din Lusiadele, Vasco da Gama, Magellan, Cabral. Sunt 34 de figuri: cruciati, calugari, cartografi si cosmologi, cu totii urmandu-l pe Henry Navigatorul aflat la prova si tinand in mana o nava miniaturala. Singura femeie reprezentata in grup este mama sa, regina Felipa de Lancaster.
Monumentul, cu o inaltime de 52 de metri, a fost construit din ciment si piatra iar statuile sunt sculptate in calcar. Interiorul este impartit pe trei niveluri. Primul, la parter, contine un auditoriu, cu expozitii multimedia oferind aspecte ale istoriei Lisabonei, la primul etaj sunt inca doua sali de expozitie iar la al doilea, alte patru sali. Varful monumentului, pe care poti ajunge cu un lift, este folosit ca punct de observatie si loc de unde poti admira superba panorama a orasului. Intreaga lucrare este impodobita cu motive ce evoca epoca marilor descoperiri, motive ale vietii pe mare, inclusiv sfere armilare.
Inconjurata de verdeata, caravela de piatra scruteaza apele, pe fetele celor adapostiti de panzele ei citindu-se aceeasi hotarare care i-a facut sa-si paraseasca vremelnic cetatea pentru a descoperi lumea pe care o cunosteau cu ochii mintii inainte de a o vedea in realitate. Pavajul din fata monumentului este decorat cu un mozaic oferit de guvernul Africii de Sud in 1960. Acesta reprezinta o roza a vaturilor ca un compas, cu harta lumii si rutele pe care au calatorit navigatorii portughezi.
IRINA STOICA
Comentarii