In zorii primului mileniu i.Hr., Ravenna era un mic sat al populatiei Umbria, locuitori ai unor case inaltate pe piloni. Micul sat a intrat in istorie datorita imparatului roman Octavian Augustus, care a construit aici portul Classis. Scopul acestuia era sa adaposteasca 150 de nave care urmau sa pazeasca Marea Adriatica. In anul 402 d.Hr., datorita pozitiei sale la malul marii, Ravenna a devenit capitala Imperiului Roman de Apus, prin interventia imparatului Honorius.
In anul 423 acesta moare si o armata venita din Bizant o inscauneaza aici pe sora imparatului, Galla Placidia, desi obligatiile oficiale reveneau fiului ei de numai 6 ani, Valentinian. Imparateasa avea o personalitate puternica si prin aceasta a marcat inceputul epocii de aur a Ravennei. Rapita de vizigoti, dupa ce acestia au jefuit Roma, Galla Placidia isi converteste dusmanii la crestinism, transformându-i in aliati.
Mausoleul inchinat ei, o sinteza intre simbolism si paleocrestinism prezinta prin mozaicurile sale un elogiu adus vietii vesnice. La fel de celebre, glorificând viata eterna si simbolizând, in egala masura, apa care a facut orasul sa prospere, sunt mozaicurile din baptiseriul neonian, purtând numele episcopului Neon de la sfârsitul perioadei Gallei Placidia. In anul 493 Ravenna a fost cucerita de Theodosie, adept al arianismului, care a ridicat baptiseriul Arians, devenit mausoleul sau, si biserica Saint Apollinaire.
Dupa razboiul dintre goti si bizantini, orasul a intrat in atentia imparatului Justinian si a sotiei sale, imparateasa Theodora, care au construit biserica San Vitale, acoperita de mozaicuri de o frumusete coplesitoare.
Toate aceste monumente senzationale apar insa umbrite de personalitatea celui mai mare poet italian din toate timpurile, care si-a petrecut aici ultimii ani din viata. Durante degli Alighieri, cunoscut sub numele Dante, era la vremea respectiva un poet fara renume, gonit din propriul sau oras, Florenta, in care se nascuse in 1265. S-a casatorit tânar – unele surse spun 12 ani, altele 20 – cu fata aleasa de parintii lui, cu care a avut patru sau poate mai multi copii. El a iubit-o insa toata viata pe Beatrice di Folco Portinari, cu un an mai tânara decât el, care a murit la 25 de ani. A studiat gramatica, retorica, literatura si, dupa moartea femeii iubite, filozofia si teologia.
Intrând in viata politica a facut parte din rândul guelfilor albi, sustinatori ai imparatului. Când factiunea sa a pierdut lupta, Dante a fost acuzat de frauda si de multe altele, a fost condamnat la plata unei amenzi uriase si la un exil de doi ani. Refuzând sa plateasca amenda, a fost condamnat la exil pe viata, interzicându-i-se pentru totdeauna dreptul de a se mai intoarce in Florenta.
Pentru marele poet a inceput un lung sir de calatorii, in cele, din urma stabilindu-se la Ravenna, la curtea unui nobil. Aici si-a desavârsit opera capitala, Divina Comedia, pe care a terminat-o cu putin inainte de a muri, in 1321, când a fost inmormântat in biserica San Pier Maggiore, astazi San Francesco.
Dupa ce Dante a devenit faimos, Florenta si-a amintit de fiul ratacitor si i-a revendicat ramasitele pamântesti. Cei din Ravenna, au refuzat categoric dar, dupa lungi negocieri, in 1519, i-au invitat pe florentini sa-si ia poetul. Spre surprinderea tuturor, inclusiv a celor din Ravenna, mormântul a fost gasit gol si s-au facut o serie de presupuneri, unele cât se poate de fanteziste, printre care si aceea ca poetul si-a reinceput calatoriile.
Dupa aproape trei secole, cu ocazia renovarii bisericii, ramasitele pamântesti ale lui Dante au fost gasite alaturi de un document care le autentifica. In timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial acestea au fost ascunse intr-un cimitir din apropiere pentru a le proteja. Mormântul se afla pe Via Dante si este opera sculptorului-arhitect Pietro Lombardi. Acestuia ii apartine si basorelieful cu chipul poetului realizat in 1483. In 1780 mormântul a fost renovat fara a se modifica vechile ornamente si in 1921 a fost acoperit cu onix, la baza fiind plasata o coroana de flori din bronz si argint.
La Ravenna, in fiecare toamna are loc un festival inchinat marelui florentin, iar uleiul din candela de pe mormântul poetului este daruit de orasul natal, care din 1824, in cimitirul Santa Croce pastreaza un mormânt gol, in speranta ca il vor avea cândva aici pe Dante alaturi de Galilei, Michelangelo si Machiavelli.
IRINA STOICA
Comentarii