In aceasta saptamana Biserica noastra arata cel mai mare respect, Patimilor, Rastignirii si Invierii lui Hristos. Dintre zilele de rugaciune, poate cea mai incarcata de semnificatii tragice este Vinerea Mare. Este ziua in care a fost judecat si rastignit Mantuitorul. Domnul nostru Iisus fusese prins joi seara de oamenii arhiereilor si chinuit toata noaptea. A doua zi dimineata a fost dus la judecata pentru a fi condamnat la moarte. Pilat i-a intrebat pe cei ce-L adusesera ce vina I se aduce si i s-a raspuns ca Iisus a razvratit poporul, indemnandu-l sa nu plateasca darile Cezarului. Mantuitorul nu a negat acuzatia si Pilat L-a trimis la Irod, in Galileea, sa fie judecat de acesta. In fata lui Mantuitorul nu a spus niciun cuvant si Irod L-a imbracat intr-o hlamida alba si L-a retrimis inapoi la Pilat. Arhiereii cereau cu putere rastignirea lui Iisus si Pilat, vrand sa-L salveze le-a amintit vechiul obicei al pamantului, acela ca de Pasti sa fie eliberat un condamnat.
Li s-a dat oamenilor posibilitatea de a alege in acest scop intre Iisus si un talhar vestit, Baraba. Instigati de farisei, oamenii au cerut eliberarea acestuia din urma. Pilat continua insa sa-i doreasca eliberarea cu atat mai mult cu cat sotia lui ii spusese ca a avut un vis groaznic in care i s-a aratat ce soarta cumplita va avea el daca il va condamna pe Iisus. De aceea L-a dat soldatilor care L-au batut, L-au imbracat intr-o haina mohorata si I-au pus o cununa de spini pe cap si o trestie in mana. Cu fata plina de sange si cununa de spini pe cap Iisus a fost adus in fata multimii pe care Pilat spera sa o induioseze. El a rostit celebrele cuvinte „Ecce homo” („Iata omul”) sugerand celor prezenti ca Iisus a suferit destul. Oamenii, inraiti, au continuat sa-I ceara moartea si Pilat a trebuit sa accepte, nu inainte de a lua un lighean cu apa, spalandu-si mainile si spunand: „nevinovat sunt eu de sangele acestui drept; voi veti vedea”.
Mantuitorul a pornit spre locul rastignirii purtand in spinare o cruce grea fiind lovit cu bicele cand nu mai putea merge. O femeie din popor, Veronica, I-a sters fata insangerata cu un servet pe care a ramas imprimat chipul Lui. Acest chip numit „Chipul cel nefacut de mana” este considerat prima icoana crestina. Cand n-a mai putut duce crucea, aceasta a fost pusa pe umerii unui om din multime, Simion Cireneanu.
Impreuna cu Iisus, la locul supliciului au fost dusi si doi talhari care au fost rastigniti si in stanga si in dreapta sa. Mantuitorului I s-au batut cuie in maini si in picioare iar pe crucea sa a fost pusa o scandura pe care scria: „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”. Hainele sale au fost luate de soldatii care si le-au impartit intre ei, iar camasa au jucat-o la zaruri. Unul dintre talhari L-a luat in ras pe Iisus in vreme ce, tovarasul sau i-a aratat Mantuitorului o sincera compasiune si a fost iertat de acesta. Totodata El si-a lasat mama in grija Apostolului Ioan.
Mantuitorul a fost rastignit in jurul orei 12. Coplesit de dureri a strigat „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce m-ai parasit” si, chinuit de sete, a cerut apa dar un ostas I-a dus la gura un burete muiat in otet si fiere. Pe la ora 3 a murit dupa ce a spus: „Parinte, in mainile tale incredintez sufletul meu”. La moartea Sa, pamantul s-a cutremurat, cerul s-a intunecat, catapeteasma templului s-a rupt in doua si s-au petrecut mai multe minuni. Dupa ce Loghin Sutasul L-a impuns cu sulita in coaste, constatand moartea, trupul Mantuitorului a fost dus intr-un mormant sapat in piatra la gura caruia a fost pusa o lespede mare.
In Vinerea Mare in bisericile noastre se face o slujba speciala asezandu-se in mijloc o masa pe care este expus Epitaful, o icoana pe panza infatisand punerea in mormant a lui Iisus. Dupa slujba de seara preotii ridica Epitaful si ocolesc biserica impreuna cu credinciosii cu lumanari aprinse. Aceasta ocolire reprezinta ducerea la mormant a Mantuitorului. Apoi Epitaful este purtat in altar si asezat pe Sfanta Masa unde ramane pana la Sarbatoarea Inaltarii la Cer.
IRINA STOICA
Comentarii