Aflat pe malurile lacurilor Alster si ale Elbei, Hamburgul a fost intemeiat ca cetate de Carol cel Mare, in anul 811. Sediu al unui episcopat in 831 si al unui arhiepiscopat in 834, a devenit un important centru misionar. Prin uniunea cu Lübeck, in 1158, s-au pus bazele Hansei care a devenit ulterior puternica Liga Hanseatica, acea cunoscuta uniune comerciala si politica a oraselor de pe litoralul Marii Baltice si al Marii Nordului. Adeziunea la aceasta liga a adus noi perspective orasului, care si-a depasit mult primul sau partener.
In 1292 Hamburgul devenise oras liber, dar in 1510 a fost inclus in Imperiu, intre 1521-1529 aderand la Reforma. In 1815 a intrat in componenta Confederatiei Germane pastrandu-si statutul de oras liber, in 1866 in cea a Confederatiei Germane de Nord, fiind declarat porto-franco in 1881. Secolul al XIX-lea a reprezentat pentru Hamburg o perioada de maxima inflorire, datorata in buna parte, traficului de pasageri catre Americi. Chiar cancelarul Otto von Bismark a trebuit sa recunoasca importanta si forta acestui mare port fluvial, acordandu-i statutul de port liber.
Cu toate distrugerile suferite in Cel de al Doilea Razboi Mondial, mai ales ca in urma bombardamentului anglo-american din 1943 cand au existat aici 50.000 de morti, orasul a reusit sa-si vindece, ranile traind un adevarat miracol economic si devenind cunoscut nu doar pentru santierele sale navale ci si pentru turismul practicat pe scara larga. Din vechile constructii se remarca Opera, datand din 1678, Universitatea dar si Primaria, construita in secolul al XIX-lea in stilul Renasterii Italiene, o cladire despre care se spune ca are mai multe camere decat Palatul Buckingham. Acestor impunatoare monumente li se adauga bisericile din secolele XVI-XVIII, dintre care Sfantul Mihail are un turn inalt de 132 metri.
In zona garii orasul adaposteste cinci muzee de arta iar in cartierele de lux Harvestehude si Pöseldorf exista numeroase galerii de arta. Intregul peisaj portuar este dominat de antrepozite, unde se depoziteaza marfurile in regim „duty-free”.
Cartierul franghierilor-Reeperbahn odinioara traind din banii lasati de marinarii care, poposind aici dupa lungi calatorii, isi reinnoiau proviziile, cautand si un strop de distractie, a ramas zona cunoscuta drept „cartier al placerilor”. Atmosfera este aceeasi ca odinioara, o multime de stavilare si catarge deasupra carora pluteste tipatul pescarusilor. Seara apare o procesiune colorata strident, care insa, de curand a inceput sa fie pusa in umbra de existenta unor alte atractii, printre care teatrele cum ar fi Schmidts Tivoli.
Fostul sat de pescari Blankense, este unul dintre locurile preferate de plimbare ale locuitorilor care l-au numit „Napoli din Nord”. Cartierul Karoline este si el un loc indragit de cei care strabat orasul. Amestec de cafenele elegante si de magazine pentru grupuri exclusiviste, este un mediu cultural populat parca de multe alte nationalitati. In 1980 in cartierul Hansa s-a deschis cea mai lunga strada comerciala din Europa. Aici, sub un atrium de sticla, este inglobata o zona intreaga pe care odinioara se ridicau mai multe magazine mici. Constructiile sunt o fericita combinatie de marmura si caramizi de sticla, continuand, intr-o maniera noua, traditiile arhitecturii hanseatice. Exista peste 15 galerii comerciale asemanatoare, permitand evitarea aglomeratiei de pe vechile bulevarde ca Jungfernstieg.
Pe lacurile Alster, dintre care unul are o suprafata de 164 ha, se practica sporturile nautice dar bogatia orasului este adusa in special de Elba, pe ale carei ape navigheaza imense nave de transport care acosteaza in portul constituind „industria cu cei mai multi lucratori” si ocupand o parte importanta din suprafata orasului.
In mintea si in sufletul tuturor localnicilor si a vizitatorilor, batranul oras hanseatic ramane locul in care odinioara se puteau admira corabiile cu panze si in care mult mai tarziu, in anii 1960, s-a lansat vestita formatie The Beatles.
IRINA STOICA
Comentarii