Pe malul drept al râului Colentina din Bucuresti, înaltata pe un dâmb, se afla Manastirea Plumbuita, cu obste de calugari si are hramul „Nasterea Sfântului Ioan Botezatorul”.
Biserica a fost ctitorita în anul 1560 de voievodul Petru cel Tânar (1559-1568), fiul lui Mircea Ciobanul si al Doamnei Cheajna, dar lucrarile sunt finalizate de domnitorul Mihnea Turcitul în 1585, care o închina manastirii Xiropotamu de la Muntele Athos.
In 1595 biserica sufera mari avarii si în 1614 este distrusa aproape în întregime de un incendiu. In 1647 este refacuta din porunca domnitorului Matei Basarab, dupa modelul Manastirii Dealu pentru a comemora victoria din 1682 împotriva turcilor. Tot atunci se înalta Casa Domneasca si incinta este împrejmuita cu ziduri de aparare. Cutremurul din 1802 produce mari pagube manastirii si clopotnitei, acestea fiind refacute în perioada 1802-1806 de egumenul Dionisie din Ianina.
Numele „Plumbuita” a fost dat de localnici si provine de la faptul ca biserica a fost acoperita multa vreme cu tabla din plumb, dar exista si o legenda conform careia, Matei Basarab, având nevoie de ghiulele în timpul unei lupte, a cerut sa fie folosit în acest scop acoperisul manastirii.
O alta legenda relateaza ca în timpul bataliei dintre Matei Basarab si Radu Ilias, în 1632, lupta care a avut loc sub zidurile manastirii, ghiulele cazute pe acoperis i-au dat acesteia un luciu de plumb.
Manastirea este situata într-o pozitie stategica, exploatata militar în luptele din secolul al XVII-lea. Lânga manastire si-a stabilit tabara Tudor Vladimirescu în 1821, iar în 1848, atoritatile vremii aresteaza o parte din conducatorii revolutiei si îi închid în manastirea transformata în închisoare, fara acordul autoritatilor bisericesti.
Dupa Secularizarea averilor manastiresti, în timpul domniei lui A.I. Cuza, manastirea devine biserica de mir, si junge în ruina pentru o perioada lunga de timp. Restaurarile din perioada 1933-1940 nu sunt duse la bun sfârsit din cauza izbucnirii razboiului, dar restaurarea este realuata între 1953-1955 si biserica este târnosita pe 24 iunie 1958.
Asezamântul a avut un rol important pentru istoria culturala a Bucurestiului în 1573, aici a fost înfiintata prima tiparnita din Bucuresti, a treia din Tara Româneasca, iar în prezent, muzeul deschis în Casa Domneasca ofera vizitatorilori o larga varietate de carte religioasa pe lânga o multime de exponate de arta veche.
Biserica este construita în plan triconc, cu o turla pe acoperis si ancadramente gotice la ferestre, realizate sub influenta arhitecturii moldovenesti. Zidurile sunt groase (apriximativ un metru), iar tabloul votiv îl înfatiseaza pe Matei Basarab. Turnul-clopotnita este încorporat în zidul de incinta.
Manastirea pastreaza moastele unor sfinti: Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe, Sfântul Pantelimon si Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, iar în incinta manastirii functioneaza un cabinet medical si o farmacie pentru persoanele defavorizate.
IRINA STOICA
Comentarii