În Statele Unite, hobo se traduce prin „vagabond”, cu referire la acei oameni aflati într-o continua calatorie (nomazi moderni), în cautarea unui loc de munca, unde ramân temporar, iar dupa o perioada de timp o iau de la capat.
La origini, „vagabonzii” erau muncitori migranti care au contribuit la satisfacerea nevoilor de forta de munca ale Americii începând de dupa Razboiul Civil.
„Vagabonzii” se deplaseaza de obicei cu trenul sau cu „ocaziile” auto, iar periodic se reunesc chiar pentru desfasurarea unor activitati culturale cât se poate de atractiv.
Autointitulatii „vagabonzi” au un cod specific, creat în 1889, care impune ca reguli de civilizatie: igiena corporala, respectarea legilor, consum responsabil de alcool sau ajutorul neconditionat acordat camarazilor. Exista si Fundatia Hobo, care se ocupa de conservarea istoriei, traditiilor si a povestilor de viata ale membrilor.
Prin intermediul asociatiei non-profit, s-a organizat Muzeul National al Vagabonzilor, care expune portrete ale fostilor „regi” si „regine” ai comunitatii, dar si artefacte autentice, precum si Cimitirul Memorial al Vagabonzilor, unde sunt înmormântati calatorii care au murit pe caile ferate.
La fel de insolit este si faptul ca „vagabonzii” si-au stabilit o „capitala mondiala” – mica asezare Britt din statul Iowa – si, de asemenea, o sarbatoare anuala specifica (Hobo Day).
„Vagabondul este un muncitor migrator, unii cu o abilitate sau o meserie speciala, altii gata sa lucreze la orice sarcina, dar întotdeauna dispus sa munceasca pentru a-si croi drum”, precizeaza site-ul web al acestei comunitati din Britt. Nu sunt vagabonzi – si nu le place sa fie etichetati ca atare pentru ca vagabonzii, spun ei, sunt oameni care nu muncesc, oameni care cersesc si cer pomana si bani.
„Vagabonzii” au locuri de munca, întâlniri regulate, un sindicat si chiar un „Cod de etica al vagabonzilor”. Însa poate cea mai spectaculoasa si mai bizara este Conventia Nationala a Vagabonzilor: un festival anual care are loc în Britt cu începere din 22 august 1900, în al doilea weekend al lunii, unde vagabonzii îsi celebreaza modul de viata.
Printre momentele importante se numara parada cu care alegorice, fanfare si dulciuri oferite spectatorilor, încoronarea „regelui” si a „reginei” alesi pe baza implicarii în comunitate si mese comune, unde se pot servi mâncaruri personalizate, cum ar fi tocana Mulligan atmosfera, pregatita într-o zona imprevizibila.
Exista, de asemenea, o expozitie cu vânzari de artizanat, spectacole gratuite, tururi ale muzeului, o expozitie de arta si o slujba memoriala la cimitir care onoreaza modul de viata al vagabonzilor.
Conventia atrage pâna la 20.000 de vizitatori anual, combinând festivitatile cu reflectarea asupra unui mod de v si asigurând relevanta continua a povestilor acestor muncitori itineranti în societatea contemporana.
NICUSOR DINCA
Comentarii