Una dintre femeile de mare succes ale secolului XX a fost pictorita poloneza Tamara de Lempicka (nascuta Maria Gorska), exceptionala reprezentanta a stilului Art Deco. Numai ca aceasta artista inconfundabila a avut o cariera inimaginabila pentru o femeie de mare vocatie intr-ale artelor vizuale, intrucat majoritatea lucrarilor sale de referinta sunt… nuduri de femeie. De la Renastere si pana la post-impresionism, pictoritele s-au ferit sa "cerceteze" prea mult trupul dezgolit al femeii. Nu neaparat din pudibonderie bine temperata, ci din simplul motiv ca ar fi avut nevoie de un model care sa arate mai bine decat ele insele…
Spargand toate cutumele si conventiile, Tamara de Lempicka a fost un vulcan al sexualitatii feminine, tinand cel mai convingator discurs vizual despre senzualitatea si frivolitatea femeilor. Aceasta individualizare stridenta a personalitatii sale a fost posibila deoarece ea a rupt si barierele (jenante pe atunci) ale afirmarii lesbianismului. Artista a fost declarata bisexuala, una dintre cele mai bune prietene ale sale fiind actrita franceza Suzy Solidor, cantareata in cluburi de noapte. De aici si pana a lua in piept viata boema din Montparnasse n-a fost decat un pas. Refugiata la Paris cu sotul ei, Tamara s-a decis sa se descurce singura si a ales cele mai inteligente modalitati: arta, cu ajutorul careia si-a facut un nume in lumea aristocratica (din care provenea ea insasi) si barbatii bogati.
In privinta stilului personalizat, ea s-a adaptat perfect curentului Art Deco, cel care a facut valva in perioada interbelica. I-a placut cubismul lui Picasso, dar a preferat sa-l tempereze, sa-l faca mai uman. I-a dispretuit pe impresionisti, dar l-a adorat pe inegalabilul fauritor de cadane, Dominique Ingres. De la acest eminent neoclasic a preluat tema femeilor la baie, insa a creat o atmosfera specifica femeii moderne, care a abandonat candoarea in favoarea frivolitatii, a atitudinii ostentativ-seducatoare sau indiferente. Feminitatea la Lempicka este usor geometrizata si liniile matasoase si delicate ale lui Ingres s-au volatilizat. De aceea, criticii au poreclit-o "Ingres cel pervers".
Atat de mare a fost succesul acestei artiste cu o prospetime uluitoare in exprimare, incat inca de pe la 29-30 de ani vindea nuduri si portrete cu 2.000 de dolari (in anii 1920, ceea ce astazi inseamna de zece ori mai mult). Pe de alta parte, Lempicka s-a iubit cu femei si barbati si a avut, totusi, o casnicie fericita alaturi de baronul Raoul Kuffner. A ocolit cu intelepciune marea recesiune economica si a fost portretista la Curtea Spaniei si Greciei. A avut grija si de propria fiica, desi n-a fost genul de mama devotata. S-au retras in SUA din fata razboiului si Lempicka a devenit o stea la Hollywood, unde vedetele zilei o vizitau pentru un portret amical sau doar pentru a-i admira lucrarile "curajoase" pentru acea epoca.
Tamara de Lempicka s-a autocaracterizat pentru tot restul vietii inca de la 27 de ani: "Autoportret in Bugatti verde" ne prezinta o femeie fatala cu privire distrugatoare, la volanul unui bolid si care simte ca are lumea la picioare. A disparut triumfal din aceasta lume, la 81 de ani (in 1980): a cerut fiicei sale sa-i arunce cenusa in vulcanul Popocatepetl (centrul Mexicului), sa ramana ea insasi pentru posteritate un vulcan care a ars pentru a gusta din plin placerile vietii.
PAUL IOAN
Comentarii